Premierul Nastase este un om bogat. Premierul se joaca de-a agricultura la micuta ferma pe care si-a construit-o intr-o comuna prahoveana si are, daca se poate spune asa, o relatie contemplativa cu lumea afacerilor. Cu alte cuvinte, Nastase intelege foarte bine care sunt regulile care guverneaza businessul. De aceea, este cu atat mai ciudata afirmatia de saptamana trecuta a premierului cand, citand un raport al Ministerului Finantelor, a spus ca „multe dintre firmele mari din Romania utilizeaza diferite modalitati pentru a evita plata impozitului pe profit”. Mai mult ca sigur ca asa stau lucrurile, dar cadrul in care a facut afirmatia (la o masa rotunda organizata de publicatia „The Economist” la care erau prezenti multi investitori straini aflati in Romania) ar putea parea un pic nenatural.
Sa analizam economic. Premierul (sau mai exact raportul Finantelor) are dreptate. Cum isi micsoreaza companiile multinationale profitul obtinut in Romania? In primul rand, prin ceea ce se numeste pretul de transfer. Mai exact, mecanismul este urmatorul: o firma produce in Romania si transfera produsul respectiv, aproape la nivelul costurilor de productie, catre o filiala care apartine aceleiasi companii si care are sediul in alta tara sau intr-un paradis fiscal. In orice caz, intr-o zona in care fiscalitatea privind impozitul pe profit este mai blanda decat in tara noastra. In felul acesta, societatea din Romania incaseaza mai putini bani si deci isi micsoreaza profiturile. Mai departe, filiala care primeste marfa o poate vinde catre alti clienti la un pret adevarat si obtine, in consecinta, venituri mai mari (care evident sunt impozitate mai putin decat in Romania). In al doilea rand, companiile multinationale din Romania reusesc sa-si micsoreze profiturile cheltuind bani pe consultanta si know-how-ul venite de la firma-mama. Adeseori, cifrele sunt umflate.
Nu doar Romania se confrunta cu aceste practici. Oriunde in lume, multinationalele lucreaza exact dupa aceeasi metoda. Problema este sa faci in asa fel incat banii sa vina si nu sa plece din tara. Or, singura modalitate de a reusi acest lucru este crearea unui regim fiscal prietenos.
Multinationalele nu sunt „baietii rai” din economia romaneasca. Aceste companii incearca sa-si reduca profiturile din Romania, dar vin cu transfer de tehnologie, vin cu o solida cultura manageriala si creeaza locuri de munca. Chiar daca nu castiga din impozitul pe profit, bugetul incaseaza indirect prin accize, taxa pe valoarea adaugata sau taxa de drum, care se aplica produselor vandute pe piata. Daca s-ar pune in balanta toate aceste lucruri, daca se adauga nevoia de investitii pe care o are Romania, se poate spune ca premierul daca tacea, filozof ramanea.