La cele doua combinate au inceput anchete guvernamentale. Au fost destituiti managerii. Au fost amenintate oficialitatile locale cu schimbarea din functie daca nu pun umarul la continuarea investigatiilor. Au fost acuzate firme, pana mai ieri tabu, cum ar fi Balli Group, principalul exportator al otelurilor Sidex. Altor oameni de afaceri, la fel de onorabili, li s-a promis proces penal. De unde atata spirit justitiar, pe nepusa masa?
S-ar parea ca, la fel ca in cazul Bancorex, presiunile vin din partea finantatorilor externi. Se aplica principiul dominoului. Acordul cu FMI va putea fi semnat numai dupa clarificarea angajamentelor luate in 1997 fata de Banca Mondiala. 150 milioane USD, ultima transa ASAL, vor veni doar dupa ce Comtim va inceta sa fie o gaura neagra. La fel, imprumuturile post FESAL sunt conditionate de stavilirea pierderilor din industrie si sistemul bancar.
Si uite asa a descoperit Guvernul ca Sidex are impozite si datorii neplatite de peste 1.400 miliarde lei, desi exporturile sale reprezinta o zecime din exportul Romaniei, iar productia sa valoreaza 4% din tot ce se fabrica in tara. La fel Comtim. Cel mai mare producator de carne din Europa a devenit, in noua ani, dator vandut, cu 1.800 miliarde neachitate, dintre care doua treimi la Banca Agricola.
Este interesant ca ambele foste superputeri industriale au de incasat creante ce depasesc valoarea datoriilor, iar managerii lor au cerut – si chiar au obtinut! – ajutoare financiare din banii publici. Creditul de 400 miliarde lei catre Sidex si cele 100 miliarde lei pentru Comtim nu se justifica pe nici o parte. Radu Sarbu sustine ca ceva-ceva din bani ar fi destinati imbunatatirii performantelor, pentru a se face vanzari la pret bun. Descinderile in forta ar dori sa arate Bancii Mondiale ca urmeaza restructurare la sange si privatizare pe rupte.
La Comtim si Sidex se confirma regula ca privatizarea incepe doar acolo unde nu se mai poate fura nimic.