În culturile occidentale, în special în America de Nord și Europa, dragostea este adesea romantizată și privită ca fundamentul căsătoriei. Știm cu toții care este demersul: ne îndrăgostim, iubim, ne căsătorim. Această perspectivă asupra iubirii și a căsătoriei este construită în jurul alegerii individuale a fiecăruia dintre noi.
Interpretările iubirii în diferite culturi
Împlinirea emoțională este obiectivul principal al relațiilor în culturile occidentale, căsătoria fiind văzută ca punctul culminant al iubirii romantice. Idealul occidental este și cel mai mediatizat, întărind narațiunile despre „dragoste la prima vedere” și „fericire pentru totdeauna”. Așadar, această perspectivă este considerată „normalul” de astăzi.
Cu toate acestea, multe culturi estice, cum ar fi cea indiană și cea chineză, pun accent pe datoriile familiale și sociale mai degrabă decât pe dragostea romantică în angajamentele maritale. În India, de exemplu, căsătoriile aranjate rămân predominante chiar și în prezent. Familiile joacă un rol semnificativ în selecția partenerilor. În timp ce iubirea este o componentă importantă, ea se dezvoltă adesea după căsătorie, susținută de respect reciproc și de valori familiale împărtășite.
În mod similar, în China, noțiunea de „lian” înseamnă o iubire bazată pe angajamentul pe termen lung și îndatoririle familiale, aliniate cu idealurile confucianiste. Un studiu al Institutului pentru Studii ale Familiei a constatat că aproximativ 63% dintre căsătoriile din China evoluează în timp, iar partenerii ajung să se iubească cu adevărat. Totuși, bazele căsătoriei în culturile orientale rămân datoriile și parteneriatul dintre cele două familii.
Tradiții și practici de căsătorie
Obiceiurile de nuntă variază și ele în funcție de fiecare cultură. Acestea sunt marcate de diverse structuri sociale și credințe religioase. La noi, în România, este simplu în ziua de astăzi, ne căsătorim cum vrem, cu cine vrem, dacă vrem. Însă, în alte culturi, lucrurile stau altfel. Spre exemplu, în multe culturi din Orientul Mijlociu și Africa, căsătoria este profund împletită cu practicile religioase. Căsătoriile islamice pun accent pe partea contractuală a căsătoriei, cunoscută sub numele de „Nikah”. Aceasta subliniază drepturile și responsabilitățile fiecărui partener. Abordarea contractuală evidențiază importanța respectului reciproc între parteneri și oferă un cadru propice pentru o relație armonioasă.
Ritualuri și tradiții japoneze și africane
În Japonia, conceptul de „omiai” – care se traduce prin „întâlniri aranjate” – îmbină vechile tradiții ale căsătoriiloraranjate, cu practicile moderne ale întâlnirilor. Cu alte cuvinte, mirele și mireasa sunt lăsați să se întâlnească și să se cunoască înainte de a decide dacă se căsătoresc. În această cultură, căsătoria este adesea văzută ca o uniune care aduce beneficii ambelor familii. Iubirea este considerată mai degrabă un rezultat decât un motiv al căsătoriei. Interesant este faptul că un studiu realizat de Pew Research a remarcat o creștere a căsătoriilor amoroase în Japonia. Acest lucru arată că în această țară, există un amestec de valori tradiționale și moderne.
Africa Subsahariană este marcată de o gamă fascinantă de obiceiuri maritale, în care comunitatea și familia joacă roluri esențiale. În țări precum Nigeria, „cumpăratul” miresei sau „lobola” rămâne o practică uzuală. Aceasta joacă rolul de simbol al respectului și al alianței între familii. Tradiția, deși poate părea controversată, subliniază faptul că nunta, în această cultură, nu unește doar cei doi miri, ci întregile lor comunități și familii.
Romantismul, pasiunea și declarațiile de iubire
Felul în care este privit și exprimat romantismul în diferite culturi oferă o perspectivă asupra modului în care dragostea și uniunea dintre doi oameni sunt celebrate și trăite. În țările din America Latină, precum Mexic și Brazilia, curtarea și căsătoria sunt afaceri vibrante. Cultura latino-americană este faimoasă pentru pasiunea extremă și declarațiile focoase de iubire. Valorile familiei cântăresc și aici destul de greu, iar acest lucru se reflectă și în ceea ce ține de căsătorie. Totuși, aici iubirea și pasiunea dintre cei doi potențiali miri joacă un rol important. Cererea în căsătorie este caracterizată de obiceiuri precum „serenada” sau „despedida de soltero”, aceastea fiind declarații pasionale de dragoste și implicare familială.
În schimb, țările scandinave sunt cunoscute pentru abordarea lor progresistă a relațiilor. Acestea acordă adesea prioritate egalității dintre parteneri. Căsătoria este văzută ca un parteneriat între egali, concubinajul fiind o practică uzuală. Un raport al Eurostat indică faptul că aproximativ 57% dintre copiii din Suedia sunt născuți din cupluri necăsătorite. Ceea ce arată faptul că această societate a optat pentru o schimbare în ordinea priorităților. Relațiile stabile și bazate pe iubire și respect reciproc au câștigat teren în față contractelor maritale tradiționale.
Iubirea unește
În culturile polineziene, ritualurile de dragoste și căsătorie sunt construite adesea în jurul comunității și naturii. Spre exemplu, în Hawaii, ritualul „ho’oponopono” implică familiile în rezolvarea conflictelor și asigurarea armoniei înainte de nuntă. Astfel, este subliniată importanța sprijinului comunitar în relația de cuplu. Ritualul „ho’oponopono” este o practică de reconciliere și iertare, care implică adunarea familiilor pentru a discuta deschis despre nemulțumiri, a-și exprima sentimentele și, în cele din urmă, a ajunge la iertare și iubire.
Tradițiile și interpretările culturale despre iubire și căsătorie sunt pe cât de diversificate, pe atât de fascinante. Fiecare dintre ele oferă perspective unice asupra valorilor și practicilor care modelează societățile din întreaga lume. Aceste diferențe ne arată faptul că normalitatea este foarte relativă, iar noi trăim într-o lume mare, plină de oameni deosebiți de noi. Totuși, indiferent de cât de distince sunt interpretările lumii asupra dragostei și căsătoriei, un lucru este comun în toate. Iubirea ne unește, ne aduce mai aproape și ne îmbogățește viața, indiferent dacă ea apare înainte sau după căsătorie.
