Dar ceea ce se numeste restructurare se opreste, de regula, cand primele cete de muncitori revoltati parasesc curtea intreprinderii pentru spargerea regulamentara a celor cateva geamuri de la primarie. De fapt, premisa de la care se porneste este gresita. Restructurarea facuta de stat este o contradictie in termeni. Ce inseamna aceasta restructurare? Se preia o intreprindere ofilita, obosita, care fabrica produse proaste, nu are piata de desfacere, se tavaleste putin printr-un sos numit program
Dar ceea ce se numeste restructurare se opreste, de regula, cand primele cete de muncitori revoltati parasesc curtea intreprinderii pentru spargerea regulamentara a celor cateva geamuri de la primarie. De fapt, premisa de la care se porneste este gresita. Restructurarea facuta de stat este o contradictie in termeni. Ce inseamna aceasta restructurare? Se preia o intreprindere ofilita, obosita, care fabrica produse proaste, nu are piata de desfacere, se tavaleste putin printr-un sos numit program de restructurare, sunt concediati cativa betivi, este schimbat directorul cu cel alungat de muncitori in 1990 si, gata, urmeaza sa apara o intreprindere ca o floare, competitiva, care se ia la tranta cu marile firme concurente, ca Remes cu dolarul. Pai, daca ar fi asa simplu si restructurarea ar sta in puterile statului, de ce am mai avea nevoie de privatizare? Daca iei o firma din mocirla si faci din ea un boboc, ar fi floare la ureche sa o poti si mentine pe linia de plutire. De ani de zile, statul se incapataneaza sa restructureze societati comerciale. N-a avut pana acum nici o reusita, dar el continua.
La fel incearca si la Brasov. Cand reteta sa nu mai are succes si muncitorii ies in strada, se gaseste imediat o comanda de la armata, un credit de la FPS si se mai prelungeste boala cu cateva luni, doar-doar se va ajunge, taras-grapis, pana la alegeri.
Orice guvern serios, atunci cand crede cu tarie in ceea ce face, are doar doua optiuni posibile: fie infrunta salariatii si aplica in mod consecvent programul sau, fie, atunci cand reactia populara devine prea violenta, isi da demisia. Solutiile gasite acum de guvernul Vasile in cazul societatilor Tractorul si Roman sunt cele mai periculoase, adevarate bombe cu ceas. Daca li s-a dat satisfactie, pot gandi salariatii, inseamna ca au avut dreptate si altii le pot urma exemplul. Astfel, Guvernul se afunda tot mai mult in propria capcana, tesuta de lipsa de consecventa.
Altfel sta situatia la Iasi. O firma deja privatizata, care si-a marit productivitatea, a gasit piete noi de desfacere, considera ca trebuie sa se mai dispenseze de cateva sute de salariati care, evident, merg sa sparga geamurile la primarie. Guvernul, in loc sa se situeze ferm de partea proprietatii private, se teme ca va pierde cateva mii de voturi si, in consecinta, trimite o echipa de control pe capul noilor proprietari, pentru a da satisfactie salariatilor revoltati. Acesta este Guvernul chemat sa accelereze reforma. Sa o accelereze pana nu se mai vede!