Așteptai ca la început de an să încerci să accesezi un credit pentru tine sau afacerea ta? Cel mai probabil, șansele de reușită au fost infime. Te întrebi de ce? Băncile au împrumutat mai mult ca niciodată statul. Practic, creditul guvernamental a avansat în luna ianuarie de aproape două ori mai mult decât în primele 11 luni din 2011.
Pe fondul crizei datoriilor suverane și sub spectrul recesiunii așteptate să lovească din nou Europa, băncile din zona euro manifestă o neîncredere tot mai mare de a se împrumuta între ele și de a credita economia reală. Ca un refugiu din calea acestor tensiuni, băncile din zona euro parchează aproape tot disponibilul de lichiditate în depozite pe o noapte la Banca Centrală Europeană (BCE). S-a ajuns ca aceste bănci să depună la BCE o sumă-record, de 528 miliarde euro (pe o dobândă de 0,25%), mai mare chiar decât cea împrumutată recent de la BCE (489 miliarde euro, la o dobândă de 1%), ceea ce înseamnă că și o bună parte din ratele rambursate de clienți în loc să se întoarcă în economie au mers tot la BCE.
Dacă băncile din zona euro se pregătesc pentru ce-i mai rău, făcându-și provizii tot mai mari de lichiditate imediată și acceptând în acest fel o pierdere pe termen scurt, băncile din România încearcă să plaseze excesul de lichiditate cu un oarece profit, nu în economie, ci în titlurile de stat.
O lună care va intra în istorie
Pentru luna ianuarie, Ministerul Finanțelor Publice (MFP) își programase să atragă 4,5 miliarde lei de pe piața interbancară. Totuși, mai mult ca niciodată, băncile au luat cu asalt licitațiile cu titluri de stat, punând la bătaie sume de circa 4 ori mai mari decât nivelul indicativ al licitațiilor.
Practic, din primele trei licitații din ianuarie, MFP își depășise deja planul pentru întreaga lună, atrăgând 4,78 miliarde lei, în condițiile în care mai avea programate încă trei licitații. La aceste prime trei licitații, MFP a reușit să împrumute de la bănci o sumă dublă față de cea programată. În plus, pe fondul inundării cu lichiditate, Trezoreria a reușit să negocieze cu băncile randamente în scădere importantă, de la 6,55% pe an, la 6,23% pe an.
Următoarele trei licitații au fost parcă și mai favorabile statului, care s-a împrumutat și mai mult și mai ieftin. Totul a culminat cu licitațiile din 16 și din 23 ianuarie. Lunea trecută, MFP a reușit să atragă 3,45 miliarde lei, în condițiile în care avea în plan doar 1,5 miliarde lei, însă băncile au pus la bătaie o sumă de aproape trei ori mai mare, mai exact 4,26 miliarde lei. Iar randamentul anual a scăzut la 6,21%.
Cei mai mari multipli s-au înregistrat însă la licitația de luni. Deși MFP avea în plan să împrumute 300 milioane lei pe șase luni, băncile au dat buluc cu o sumă de circa 6 ori mai mare (1,73 miliarde lei). Văzându-se în grămada de bani, MFP a atras 1,27 miliarde lei, de peste 4 ori mai mult decât avea programat, la un randament de numai 5,87%, în scădere semnificativă față de ultima licitație cu o scadență similară (6,51%, în noiembrie 2011).
Fondul tampon al statului a ajuns la peste 4,5 miliarde euro
Per total, statul a atras din piața bancară circa 10 miliarde lei, în condițiile în care împrumuturile scadente în această lună era de circa 3,2 miliarde lei, conform calculelor economiștilor ING. Prin urmare, împrumutul guvernamental a avansat în ianuarie cu mai mult de 6,7 miliarde lei, depășind puternic avansul din primele 11 luni ale anului trecut, de 4 miliarde lei.
Putem spune că, în contextul în care în luna ianuarie bugetul nu prea înregistrează deficit, sumele împrumutate suplimentar au mers într-un fond de rezervă. Pe lângă cele peste 3 miliarde de euro pe care MFP le avea ca rezervă spre finalul anului trecut, conform declarațiilor ministrului Ialomițianu, sumele atrase suplimentar în ianuarie vin să crească stocul tampon al statului la peste 4,5 miliarde euro.
Rămâne de văzut dacă statul va continua să se împrumute mai mult decât are nevoie, aspirând astfel cât mai multe resurse care ar trebui să meargă către finanțarea economiei reale. Probabil, dacă MFP nu ar fi apelat la această abordare, băncile ar fi parcat și ele banii la banca centrală pe dobânzi infime (de 1,75% pe an) sau și-ar fi redus expunerea pe România.