Exceptionala crestere economica de 6 % din Romania trebuie privita dincolo de efectul de baza si de reducerea fiscalitatii din 2015 ca un succes deplin al integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.
In primul rand, pentru ca peste 4 milioane dintre cei mai buni lucratori romani (muncitori, tarani, intelectuali), au luat drumul tarilor europene pentru a castiga mai mult, de intors nu se vor intoarce in orice conditii si trimit bani inapoi in tara (cu care creste consumul, se regleaza cursul Ron / Euro, etc.). Iar riscul ca Romania sa piarda si mai multi compatrioti – mai ales exod de creiere, pentru ca muncitorii mai putin calificati vor veni dintre emigranti – este mai mare astazi decat dupa integrare sau in plina criza.
Apoi, pentru ca suntem o tara de consumatori de produse fabricate preponderent in UE – toata cresterea inregistrata este din consum, fapt confirmat de o balanta economica care devine amenintator de negativa.
O economie bazata pe consum este pe deplin sustenabila daca s-ar baza pe consum de produse domestice – dar din pacate romanii nu au nici cel mai mic imbold de a consuma fabricat in orasul lor, cum il au de exemplu polonezii, care sunt dati tot timpul de exemplu. De altfel, viralul ca fabricat in Romania este de slaba calitate este atat de inoculat, incat sunt evitate pana si produsele fabricate in tara la noi de catre multinationale – chiar daca acestea incorporeaza un nivel important de inovatie. Si de ce sa nu admitem in ultimul rand, este simplu si ieftin sa construiesti un depozit (200 Euro/mp) in care sa importi si apoi distribui marfuri fabricate in afara; o hala industriala pe de alta parte implica un efort eroic, ca sa nu mai vorbim de costurile ridicate (800-100 Euro/mp).
Astfel ca dependenti in totalitate de UE prin diaspora care lucreaza acolo si prin consumul de provenienta unionista, va fi foarte greu sa punem conditii pentru a obtine avantaje politice, militare, economice – inclusiv de exemplu, pentru a obtine un acord pentru un deficit mai mare, care sigur va urma, in circumstantele in care 1) avem un stat care si-a invatat cetatenii sa stea cu mana intansa ca asistati social si 2) imbatrinirea populatiei va veni cu costuri enorme.
Suntem captivi in toate felurile fata de uniune si probabil tara cu cel mai mare abandon de suveranitate economica dintre toate cele 27. Asa ca mai mult ca sigur problema urmatorilor 5 ani in care partidele politice vor reveni la conducerea tarii nu este sustenabilitatea economiei de consum ci reducerea dependentei economice de UE (a carei crestere economica atata cata este, se bazeaza paradoxal inclusiv pe consumul din Romania!).
Iar optiunile noastre de a iesi din aria de influenta economica a UE sunt limitate si pline de riscuri, in conditiile in care a) partenerii nostri strategici americani la fel ca si UE, ne vor consumatori, b) marea majoritate a exporturilor in afara uniunii nu sunt din capital romanesc (pleaca de pe liniile din tara ale multinationalelor) si c) pe frontul de est, facem tot ce putem sa ostilizam rusii, si astfel in ricoseu ne expunem in a-i ostiliza si pe noii lor parteneri strategici, turcii (acest din urma risc, s-a mai moderat din punct de vedere politic in ultima vreme – sau poate e doar perioada de concedii?).
Tintele si solutiile economice ale Guvernelor politice care vor urma, indiferent ca au ca model cresterea consumului in tara sau a exporturilor in afara UE, trebuie sa se bazeze pe crearea si multiplicarea de noi locuri de munca. Prin investitii publice. Prin investitii industriale, (preferabil) cu transfer de tehnologie. Prin incurajerea antreprenoriatului productiv. Prin lupta impotriva muncii la negru. Prin formule de regandire a taxarii muncii in acord cu productivitatea.
Si pe campanii serioase si curajoase de educatie pentru “cumpara fabricat la tine in oras”.
Dragos Damian,
director general Terapia Cluj