Sperantele romanilor de a se imbogati au ajuns sa poarte un nume: bingo. Intr-o tara in care painea si circul nu au lipsit in ultimii zece ani, sfarsitul anului 1999 ne-a aratat ca este suficient sa pui doi clovni retardati sa faca glume tampe, sa scoti de la naftalina cativa actori de comedie (vesnic tineri), sa compui un slagar care sa aiba un refren obsesiv si "inteligent" ("zi-le, domnu Geo"), sa arunci sume fabuloase in contul castigurilor, pentru a avea reteta succesului in afaceri. Jocu
Sperantele romanilor de a se imbogati au ajuns sa poarte un nume: bingo. Intr-o tara in care painea si circul nu au lipsit in ultimii zece ani, sfarsitul anului 1999 ne-a aratat ca este suficient sa pui doi clovni retardati sa faca glume tampe, sa scoti de la naftalina cativa actori de comedie (vesnic tineri), sa compui un slagar care sa aiba un refren obsesiv si „inteligent” („zi-le, domnu Geo”), sa arunci sume fabuloase in contul castigurilor, pentru a avea reteta succesului in afaceri. Jocul de bingo televizat (care a ajuns astazi pe culmile gloriei) este un fel de Caritas modern. Principiile sunt aceleasi (ia de la multi pentru a imbogati pe cativa), cu diferenta ca pastreaza o aura de onorabilitate si legalitate. Efectele bingoului care face, saptamanal, milionari pe banda rulanta nu difera prea mult de Caritasul clujean. Jucatorii (care sunt milioane de cetateni romani) ajung sa creada ca acesta este singurul mod de a „iesi din foame” (cum spune o reclama la una din emisiunile de la tv). Economisirea unei sume de bani este uitata, iar spiritul intreprinzator este anihilat din start. Nu este departe momentul in care (la fel ca si in cazul jocurilor de tip Caritas) participantii isi vor vinde casele sau isi vor scoate o parte din economiile din banci sau de la fonduri mutuale pentru a juca la bingo. Bingo a ajuns, pentru multi romani, cea mai buna investitie.
Probabil ca nu mai exista nici o tara din Europa in care sa se joace cu atata fervoare la noroc. Americanii au reusit sa inventeze un alt joc national: speculatia la Bursa. Acest sport nu seamana deloc cu bingoul romanesc. Investitiile de la Bursa au dezvoltat piata de capital si au adus cetateanului american un dram de cultura economica si un pronuntat spirit intreprinzator.
De pasiunea pentru bingo a romanilor nu se fac vinovati doar concetatenii nostri. Un mediu economic birocratic (care a inecat din fasa orice incercare de a demara o afacere), coruptia existenta in toate institutiile statului, saracia care s-a accentuat in ultimii ani sunt doar cateva cauze ale succesului pe care le inregistreaza astazi jocurile de noroc. Astfel, suta de mii a cetateanului sarac nu se mai duce catre economie, ci este destinata, spre gestionare, zeitei Fortuna. Suta de mii cheltuita saptamanal de romani pe cartoanele de joc este un fel de strigat de disperare. Spiritul intreprinzator e pe cale de disparitie. Romanii cred ca pot face bani doar furand sau jucand la noroc. Bingo!