„Într-un context internațional extrem de complicat, în care se preconizează o scădere între 5 și 10% a economiei mondiale, din cauza perturbărilor fără precedent generate de coronavirus, plasa de siguranță a statelor puternice o reprezintă piața internă.
În următorii 3-5 ani, în care vor avea loc transformări majore la nivel global, crizele vor fi depășite cu succes doar de statele care beneficiază de o economie națională robustă și un sistem financiar-bancar competitiv. Adică de țările care au o clasă de mijloc semnificativă, cantitativ și calitativ, care va putea să asigure o mare parte din necesarul de producție și consum.
În România, clasa de mijloc este estimată, în funcție de standardele folosite, între 1 și 10% din întreaga populație. Asumând aceste cifre, în acest moment, România are între 1 și 10% șanse să iasă cu bine din criza care abia începe. Alarmant de puțin!
Umanismul pragmatic, doctrina căreia i-am dedicat bună parte din viață, susține de mai bine de 30 de ani necesitatea unor investiții majore (legislative și economice) în consolidarea clasei de mijloc, pe care o consider motorul unei economii sănătoase.
Din păcate, în afara celor câteva măsuri pe care am reușit să le promovez de-a lungul timpului (neimpozitarea profitului reinvestit, facilitate pentru microîntreprinderi, tva scăzut la alimentele de bază etc.) s-au făcut foarte puține progrese în acest sens.
România este total vulnerabilă la orice fluctuație de pe plan extern
Consecința: astăzi, România este total vulnerabilă la orice fluctuație de pe plan extern. Iar criza care se preconizează va fi mai mult decât o simplă “fluctuație”! Dacă în următoarele luni nu se găsește o soluție eficientă de combatere a epidemiei de coronavirus, ne putem aștepta la un veritabil tsunami economic care va mătura toate economiile fragile.
Ce putem face? Să investim, în al doisprezeceleaceas, în clasa de mijloc autohtonă!
Măsuri concrete (suplimentar față de cele pe care le susțin de atâția ani): finanțare cu dobândă zero pentru start-up-urile din agricultură și agronomie; înlesniri fiscale pentru unitățile de producție autohtone; stimularea cercetării și inovației prin acordarea de facilități similare celor care funcționează în mediul IT (ex. neimpozitarea veniturilor cercetătorilor).
Exemplele pot continua, dar ideea principală este evidentă: România trebuie să investească imediat în dezvoltarea resurselor proprii. Pentru a ne putea continua actualul parcurs, pentru a ne respecta angajamentele asumate față de partenerii noștri strategici – Statele Unite, Uniunea Europeană – avem nevoie de creștere economică și echilibru social.
Altfel, o Românie destabilizată poate deveni o vulnerabilitate pentru întreaga zonă.
Concluzia: asumând că scandalul politic este o formă a specificului național, iar actuala gherilă politică va continua până la alegeri (anticipate sau la termen) consider că ar fi necesar un acord transpartinic punctual dedicat consolidării clasei de mijloc. Fără mize electorale, fără ambiții personale, fără “drepturi de autor”.
Sunt capabile partidele noastre, cele parlamentare în primul rând, care să facă un asemenea demers? Este “interesul național” o preocupare sinceră a clasei noastre politice?”
