Dacia Renault, până de curând Nokia, marile rafinării, combinatul ArcelorMittal, Honeywell ori Continental - marii exportatori autohtoni de bunuri sunt cunoscuți de toată lumea. Puțini știu, însă, ce, cum și cât fac exportatorii de servicii.
O sală mare, în care mai întâi te frapează zumzetul continuu și mai apoi împărțirea aproape militărească. Zeci de birouri perfect aliniate și despărțite de vecinii din stânga, dreapta și față de pereți de aproape doi metri. Pe fiecare birou, un computer și, în fața lui, un tânăr sau o tânără purtând pe cap căști cu microfon și vorbind aproape non-stop. Când te apropii, te înconjoară din toate părțile fraze în germană, franceză, engleză, italiană, deși te afli într-un complex de birouri din nordul Bucureștiului. Explicația este simplă: ești într-un call center care furnizează servicii pentru diverse firme occidentale. „De cele mai multe ori, clienții care ne sună habar n-au că vorbesc cu cineva din România“, spune un student, angajat part-time de mai bine de doi ani.
În alt bloc de birouri, situat peste drum, într-o sală ceva mai mică, mai puțin ordonată, dar cam la fel de zgomotoasă, aproape 50 de softiști lucrează la programe sau jocuri care se vând sub branduri celebre în întreaga lume. „De cele mai multe ori, muncim doar la o mică parte din proiect. Restul este distribuit altor firme din Europa, din Asia sau din America de Sud. Astfel este preîntâmpinată orice tentativă de copiere a produsului final“, explică unul dintre IT-iști. În total, în 2010, companiile românești din telecomunicații au exportat servicii de circa 400 de milioane de euro. Cam jumătate din sumele încasate în perioada 2006-2008 și cu o treime mai puțin decât în 2009. Nu același declin l-au cunoscut, însă, firmele din IT. Acestea au vândut anul trecut peste granițe servicii în domeniu în valoare de circa 700 de milioane de euro, la fel ca în 2009 și cu 15% mai mult decât în 2008. Nu e un mecanism complicat: cum pentru un call center extern îți trebuie personal care să știe bine o limbă străină și să aibă un nivel de pregătire mediu, multe afaceri de acest gen au migrat din România spre fosta URSS, Asia sau chiar Africa, pe măsură ce salariile de la noi au crescut. Nu același lucru s-a întâmplat în domeniul computerelor, unde ai nevoie de angajați cu înaltă specializare.
Cu o floare nu se face excedent
IT-ul este însă unul din cele doar două sectoare în care exporturile de servicii au crescut după izbucnirea crizei. Celălalt este cel al construcțiilor. Forțate de prăbușirea pieței locale, firmele românești din domeniu s-au reorientat spre exterior. Astfel, dacă în 2008 prestau peste hotare servicii în valoare de circa 300 de milioane de euro, ele au atins 400 de milioane de euro încasate din această sursă în 2009 și circa jumătate de miliard de euro în 2010. Delta ACM este una dintre ele – de curând, a câștigat licitația pentru construcția unei autostrzăi de 20 de kilometri în Kurdistanul irakian, contract în valoare de aproape 67 de milioane de dolari. În plus, compania a dezvăluit că negociază cu autoritățile gaboneze construcția unor locuințe sociale în această țară. În rest, tansportatorii locali au încasat anul trecut de la clienții străini 1,9 miliarde de euro, cu 200 de milioane mai puțin decât în 2009 și cu 800 de milioane în minus față de vârful din 2008. În domeniul financiar, am prestat servicii pentru străini de numai aproximativ 100 de milioane pe an în 2009-2010, față de 300-400 de milioane în perioada de boom economic. Și în ceea ce privește capitolul „alte servicii pentru companii“ exporturile au scăzut vertiginos: de la 2,4 miliarde de euro, în 2008, la două miliarde în 2009 și la 1,5 miliarde de euro în 2010.
Turismul, eterna problemă
Dar poate cea mai dureroasă scădere este cea legată de turism. Dacă în 2007 le vindeam străinilor servicii în domeniu de 1,2 miliarde de euro, iar în 2008 ajunsesem la 1,4 miliarde de euro, în 2009-2010 nivelul a coborât semnificativ, la circa 900 de milioane de euro. Singura veste bună este că, potrivit datelor Băncii Naționale a României, în primele opt luni ale anului companiile din domeniu au încasat de la clienții de peste hotare 665 de milioane de euro, cu circa 100 de milioane de euro în plus față de aceeași perioadă a lui 2010. „În același timp, însă, au crescut și importurile de servicii turistice, respectiv cheltuielile românilor pentru vacanțe peste hotare. Asta a făcut ca, în perioada ianuarie-august 2011, să se înregistreze la acest capitol un deficit de 268 de milioane de euro, cu circa 35 de milioane de euro mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut și cu 100 de milioane de euro mai mare decât în întregul an 2009“, explică Ionuț Dumitru, economist-șef al Raiffeisen Bank. „Este clar că, deși avem potențial în domeniu, reușim contra-performanța de a nu atrage clienți străini și, mai mult, de a-i face pe mulți români să-și petreacă vacanțele în afara țării“, mai spune acesta.
Ultimii din Est
În opinia lui Gheorghe Fodoreanu, patronul Invitation Romania, problemele turismului românesc vin în principal de la autorități. „Legile și reglementările din domeniu, campaniile de promovare, formarea personalului, starea infrastructurii, toate acestea depind în mare măsură de stat. Există în România companii care oferă servicii de foarte bună calitate în domeniu, dar care nu sunt sprijinite în niciun fel“, spune el. Pe de altă parte, arată Fodoreanu, edilii din orașe precum Sibiu, Brașov, Sighișoara, Horezu sau din diverse localități din Bucovina „au înțeles potențialul turismului, s-au implicat, au investit, și acum culeg roadele“. Omul de afaceri crede că lucrurile se vor schimba când majoritatea românilor va înțelege cât de important este „exportul realizat de o industrie fără fum“.
„Nu zic să ajungem ca Malta, unde 38% din PIB este realizat de turism, însă avem atâtea atuuri că e de neînțeles cum nu reușim să le valorificăm. Nicio țară din lume nu-și pemite să ignore turismul, indiferent cât de dezvoltate ar fi alte ramuri economice“, afirmă Gheorghe Fodoreanu. Potrivit datelor Eurostat, România stă cel mai prost din zona de est a Uniunii la capitolul încasări de la vizitatori străini, cu excepția statelor baltice (dar și aici Estonia și Lituania se apropie de noi, cu circa 800 de milioane de euro fiecare). Așadar, cu 900 de milioane de euro în 2010, avem venituri din exportul de turism de două ori mai mici decât slovenii și slovacii, de trei ori mai mici decât bulgarii, de 4,5 ori mai mici decât ungurii și de opt ori mai puțin decât polonezii, care reușesc să strângă nu mai puțin de 7,2 miliarde de euro din această sursă, cam cât portughezii ori belgienii (destinații de vacanță mult mai cunoscute).
Scăderile de încasări din surse externe menționate până acum au avut, desigur, și un impact asupra raportului dintre exporturile și importurile de servicii. „Începând din 2009, balanța serviciilor s-a deteriorat. Dacă în 2007-2008 am înregistrat un excedent în domeniu (de 0,3%, respectiv 0,5% din PIB-n.red.), după izbucnirea crizei trendul s-a inversat“, arată Ionuț Dumitru. Astfel, în 2009 am ajuns la exporturi de 7,1 miliarde de euro și importuri cu 300 de milioane de euro mai mari, în 2010 la încasări de 6,5 miliarde de euro și plăți de 7,1 miliarde de euro, iar în primele opt luni din acest an exporturile de servicii au atins 4,7 miliarde de euro, iar importurile – 5,3 miliarde de euro (ambele cu circa 600 de milioane de euro mai mult decât în aceeași perioadă a lui 2010).
Ce e de făcut?
Ținând cont de cele de mai sus, avem motive de optimism? Matei Păun, managing martner al BAC Investment, crede că răspunsul este și da, și nu. „Pe de o parte, România are un nivel salarial competitiv și nivel educațional relativ ridicat. Pe de alta, pe piață există o concurență semnificativă, din India, din Polonia, din Irlanda etc. În plus, trebuie să știi să-ți vinzi serviciile, să accesezi piețele străine și, sincer, nu știu cât de buni suntem la acest capitol“, afirmă el. Însă, până la urmă, consideră Păun, pentru a ne păstra și crește competitivitatea suntem obligați să încercăm în continuare să exportăm atât produse palpabile, cât și servicii.
Ideea este să diversificăm permanent oferta, să oferim calitate și valoare adăugată. Iar lecția europeană ar trebui să ne ajute: de mulți ani, UE are excedent de zeci de miliarde de euro în ceea ce privește exporturile de servicii. În 2010, de exemplu, companiile europene au vândut peste hotare servicii de 528 de miliarde de euro și au importat în valoare de 419 miliarde, rezultând un avantaj de 72 de miliarde de euro, adică aproximativ 0,6% din PIB. Iar în primele două trimestre ale acestui an, excedentul comercial al Uniunii pe partea de servicii a ajuns la 46 de miliarde de euro, cu 35% mai mult decât în aceeași perioadă a lui 2010.
600 de milioane de euro este deficitul României în comerțul cu servicii pe primul semestru al lui 2011, egal cu cel din întregul an 2010, arată datele BNR.
54,7% din PIB a fost excedentul din comerțul cu servicii realizat de companiile din Luxemburg în 2010, de departe cel mai mare nivel din Uniunea Europeană.
