Cine n-ar dori să-şi poată schimba furnizorul de energie electrică cu un altul care să îi asigure un preţ mai redus şi un serviciu de calitate?
Dreptul de a ne putea alege furnizorul de electricitate, de a negocia un preţ avantajos, aşa mici consumatori cum suntem fiecare dintre noi, este un deziderat spre care jinduim privind spre alte pieţe europene. Teoretic, piaţa de energie din România a ajuns la nivelul de a permite această opţiune pentru consumatorii casnici, odată cu liberalizarea integrală de la 1 iulie 2007. Practic, însă, la aproape un an de la liberalizarea integrală a pieţei de electricitate, efectele acestui proces sunt departe de a se face simţite la nivelul consumatorilor casnici. În acest interval de timp, nici un consumator casnic nu şi-a schimbat furnizorul de electricitate prin manifestarea dreptului de eligibilitate (dreptul de a-şi alege furnizorul). Cauzele sunt multiple, pornind de la lipsa de informare a populaţiei şi până la insuficienta pregătire a pieţei – atât din punctul de vedere al cadrului de reglementare necesar funcţionării pieţei concurenţiale pe acest segment, cât şi al celui privind pregătirea tehnică a furnizorilor.
Însă problema de fond ce stopează, în acest moment, dezvoltarea unei pieţe cu amănuntul concurenţiale este legată de tarifele reglementate. „Preţurile reglementate pentru energia furnizată consumatorilor casnici nu acoperă costurile totale, iar diferenţele sunt compensate de sectorul industrial, companiile ajungând să plătească foarte mult pentru energie“, a declarat Jean Constantinescu, preşedintele Institutului Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie (IRE). Astfel, în timp ce la noi consumatorul casnic plăteşte cu 10% -15% mai mult decât cel industrial, în Germania această diferenţă este de 140%. Pentru că, în Germania, preţurile reflectă costurile reale, în timp ce în România tarifele pentru populaţie sunt subvenţionate. „Analizele realizate la nivelul furnizorilor, în 2007, arată că, într-adevăr, pe partea de clienţi captivi tarifele reglementate nu au acoperit costurile“, a precizat Ioan Silvaş, director de furnizare al societăţii Electrica. „Preţul reglementat este încă mic. Dacă iau energie de pe piaţă şi adaug tarifele de transport, distribuţie, servicii de sistem, ajung la un preţ mai mare decât cel reglementat. Furnizorul trebuie, deci, să-şi asume o pierdere, ceea ce nu este o soluţie pe termen lung“, a explicat Ion Lungu, director general CEZ Trade.
Creşteri graduale ale preţurilor
Care ar fi soluţia pentru a avea o competiţie reală pe piaţa cu amănuntul? „Aducerea graduală a tarifelor la nivelul costurilor şi eliminarea tarifului social, în paralel cu stabilirea unui mecanism separat de ajutorare a populaţiei cu venituri reduse“, consideră Jean Constantinescu. Evident că, în situaţia dată, furnizorii nu au posibilitatea să vină cu oferte de preţ sub nivelul reglementat, iar consumatorii nu au motivaţia de a-şi dori schimbarea furnizorului. „Vom putea face oferte de preţ atractive clienţilor casnici pe principii de eligibilitate atunci când va dispărea subvenţia încrucişată a tarifelor reglementate între agenţii economici şi casnic“, a declarat Cristian Secoşan, director general E.ON Moldova Furnizare.
Pe de altă parte, ANRE consideră că, fără tarife reglementate, consumatorii captivi ar fi expuşi în condiţiile unei pieţe în care intervin o serie de costuri suplimentare dificil de cuantificat, precum cele cu emisiile de CO2, cele legate de fluctuaţiile preţurilor combustibililor, precum şi cele privind schemele de sprijin. „Vrem să continuăm să menţinem un control la partea de consumatori casnici. Experienţa unor ţări precum Polonia sau Ungaria a arătat că, după liberalizare, preţurile la casnic au crescut cu 20%-40%“, a declarat Viorel Alicuş, director în cadrul ANRE. El a mai precizat că, pentru a evita cazurile de abuzuri, zona micilor consumatori, trebuie să existe o monitorizare foarte bună a pieţei. O contribuţie importantă în preţurile finale o au însă tarifele de reţea, explică reprezentantul ANRE. Astfel, tariful de transport şi cel de distribuţie reprezintă peste 50% din preţul final la joasă tensiune. În aceste condiţii, reducerea costurilor pe partea de distribuţie ar însemna un câştig în zona de furnizare. Estimările ANRE arată că abia după trei-cinci ani din momentul liberalizării se va înregistra o creştere a segmentului concurenţial în rândul consumatorilor casnici. Cu toate acestea, actualii furnizori ai consumatorilor captivi (desprinşi din fostele societăţi de distribuţie) au parcurs deja etape pregătitoare. „Am pregătit deja tipuri de produse (tarife) pentru clienţii casnici, în vederea intrării pe o viitoare piaţă concurenţială pentru acest segment important de consumatori“, a afirmat Secoşan.
«Vom putea face oferte atractive clienţilor casnici când va dispărea subvenţia încrucişată.»
Cristian Secoşan, director general E.ON Moldova Furnizare
Preţ mai mare cu 50%
Primul consumator casnic care a dorit să îşi schimbe furnizorul de energie electrică este Mihail Biolan din Găieşti, judeţul Dâmboviţa. Rezultatul a fost însă de-a dreptul descurajant. „Am cerut oferte de la mai mulţi furnizori. Cea mai bună a fost cea de la Electrica, la un preţ cu 50% mai mare decât cel pe care îl plătesc acum. Tariful reglementat pe care îl plătesc în calitate de consumator captiv către Electrica Muntenia Nord (EMN) este de circa 0,26 lei/kWh, iar oferta societăţii Electrica din Bucureşti a fost de 0,38 lei/kWh. Mai mult, EMN mi-a cerut peste 0,4 lei/kWh, dacă intram pe piaţa concurenţială“, a declarat Biolan.
Capital – Editia nr. 19, data 14 mai 2008
