Neagu Djuvara a fost istoric, diplomat, filozof, jurnalist, scriitor.
Și-a făcut studiile în Franța. Licențiat în litere și istorie la Sorbona (1937). Și-a luat doctoratul în drept la Paris în 1940. A luat parte la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie – noiembrie 1941), fiind rănit aproape de Odesa.
Neagu Djuvara a fost trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legație la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947.
Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăște să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale exilului românesc. A fost secretar general al Comitetului de Asistență a Refugiaților Români, organizație având sediul la Paris.
În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci și trei de ani în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine și, concomitent, profesor de drept internațional și de istorie economică, la Universitatea din Niamey.
Din 1984 a fost secretar general al Casei Românești de la Paris, până după decembrie 1989, când s-a întors în țară. Din 1991 în 1998 a activat ca profesor – asociat la Universitatea din București. Membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași și al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din București.
A fost decorat cu Marea Cruce a Ordinul național „Serviciul Credincios” și cu „Ordre des Arts et des Lettres” în grad de Ofițer.
Neagu Djuvara a primit, în 2012, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București. În același an, titlul de Doctoris Honoris Causa i-a fost atribuit și de către Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.
La 15 martie 2017, Neagu Djuvara a primit gradul de general de brigadă — cu o stea, în retragere.
