Despre repararea prejudiciilor si plata daunelor s-a vorbit adesea, iar notiunea de raspundere civila a devenit cunoscuta. Din acest motiv, nu este de mirare ca un trecator care asistase intamplator la un accident de circulatie il sfatuia pe unul dintre soferi sa sustina ca, in acel moment, se deplasa spre locul semnarii unui contract deosebit de important si sa solicite in instanta soferului vinovat de producerea accidentului repararea prejudiciului produs de fapta sa culpabila (constand in imposibilitatea de a ajunge la timp pentru semnarea contractului si in privarea sa de profitul ce ar fi rezultat).
Cei care au trait astfel de situatii au invatat, de voie, de nevoie, ca se pune problema raspunderii civile contractuale atunci cand, in conditiile existentei unui contract, una dintre parti sufera un prejudiciu ca urmare a intarzierii sau neexecutarii obligatiilor asumate de catre cealalta parte, in timp ce, atunci cand o persoana a fost prejudiciata fara ca intre aceasta si autorul faptei ce a cauzat prejudiciul sa existe un contract, se pune problema repararii prejudiciului potrivit regulilor raspunderii civile delictuale (potrivit articolului 998 din Codul civil, „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”).
Un prejudiciu ce a fost cauzat trebuie sa fie reparat, fara doar si poate. O spune legea. Pentru cel prejudiciat, repararea inseamna bani, iar expresia uzuala in astfel de situatii, este: „Pot sa cer si…?”. Accesul la justitie este liber, iar in fata instantei se poate solicita orice, cat timp taxa de timbru este platita. Chiar daca nu in toate cazurile semnificatia acestei intrebari este „Am sanse sa obtin si…?”, ceea ce conteaza sunt sansele de reusita. Iar acestea sunt strans conditionate de regulile pe care legea le impune instantei care evalueaza prejudiciul si dispune repararea acestuia. Aceste reguli privind dovedirea si evaluarea prejudiciului nu fac ca astfel de procese sa fie simple plimbari la tribunal, iar deosebirile intre cei care imagineaza prejudicii (depunand adesea eforturi considerabile si, uneori, amuzante) si cei care, desi au fost intr-adevar prejudiciati, nu pot dovedi prejudiciul, nu sunt intotdeauna precis conturate. In primul rand, pentru a fi reparat, prejudiciul trebuie sa existe si sa fie cert.
Cu alte cuvinte, un prejudiciu imaginar, o simpla speculatie, nu poate fi reparat. Poate fi reparat si un prejudiciu viitor, daca producerea sa este certa, iar evaluarea sa este posibila (spre deosebire de cele a caror producere in viitor este doar o simpla posibilitate, mai mult sau mai putin indepartata).
In domeniul raspunderii contractuale, regulile evaluarii prejudiciului sunt diferite de cele ale raspunderii civile contractuale. In aceasta situatie, un contract a fost incheiat, iar una dintre parti executa cu intarziere sau necorespunzator obligatiile ce ii revin sau nu le executa. Atunci cand fapta sa culpabila il prejudiciaza pe cocontractant (pot fi intalnite, mai rar, si situatii in care nici un prejudiciu nu se produce), prevederile articolului 1082 Cod civil devin aplicabile; acesta arata ca „debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei sau pentru intarzierea executarii”.
Neonorarea contractelor
obliga la despagubiri

Daunele acordate pentru repararea prejudiciului cauzat de intarziere pot fi cumulate cu executarea obligatiei. Spre deosebire de intarziere, neexecutarea conduce, din punct de vedere juridic, la inlocuirea obligatiei contractuale a debitorului cu o alta (obligatia de a plati suma de bani ce reprezinta echivalentul prejudiciului cauzat).
In ce consta prejudiciul care trebuie sa fie reparat? Regulile (raspunderii civile contractuale) de evaluare a acestuia sunt stabilite de articolele 1084-1086 Cod civil. Inainte de toate, un lucru este insa clar: partea prejudiciata nu trebuie sa ajunga, ca urmare a obtinerii daunelor, intr-o pozitie mai buna decat cea pe care ar fi avut-o daca obligatiile contractuale ar fi fost executate intocmai. Iar aplicarea acestor reguli nu este cea mai usoara sarcina ce revine judecatorilor si avocatilor.
Potrivit primei reguli, prejudiciul ce trebuie reparat este format nu numai din pierderea suferita (damnum emergens), ci si din beneficiul de care creditorul a fost lipsit (lucrum cessans).
Scopul repararii pierderii suferite este de a il repune pe cel vatamat in situatia in care s-ar fi aflat daca nu ar fi contractat. Vor fi suportate de debitor cheltuielile facute de creditor, dupa incheierea contractului, pentru a pregati executarea propriilor obligatii si pentru executarea acestora. Din acest cuantum pot fi eventual scazute pierderile pentru care debitorul dovedeste ca au fost evitate de creditor, ca urmare a faptului ca nu a mai avut de executat obligatiile sale. Pot fi puse in discutie si cheltuielile facute pentru incheierea contractului (adesea numeroase si greu de dovedit), insa regula repararii beneficiului nerealizat le diminueaza importanta.
Tribunalele nu au
o sarcina usoara

Scopul repararii beneficiului nerealizat este de a acorda celui prejudiciat ceea ce el astepta de la contract, de a il pune in situatia in care contractul a fost executat intocmai. Daca acest beneficiu nu este cert, el va primi doar suma ce acopera pierderea suferita (cheltuielile facute).
Cea de a doua regula stabileste ca va fi reparat doar prejudiciul prevazut sau care a putut fi prevazut in momentul incheierii contractului. Intrebarea daca putea fi prevazut, in momentul incheierii contractului, prejudiciul care ar fi cauzat de o eventuala neexecutare a obligatiilor nu este una dintre cele mai usoare. Insa in cazul in care debitorul a actionat cu intentie, va raspunde si pentru prejudiciile care nu erau previzibile la data incheierii contractului.
In fine, Codul civil stabileste ca „daunele-interese nu trebuie sa cuprinda decat aceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”. Altfel spus, va fi acoperit numai prejudiciul direct, cel care „intr-o evolutie normala a lucrurilor” ar fi rezultat din incalcarea obligatiilor contractuale. Rolul de a aprecia caracterul direct sau indirect al prejudiciului revine judecatorului, care trebuie sa ia in calcul toate imprejurarile dovedite de parti, insa faptul ca cel prejudiciat trebuie sa faca dovada prejudiciului suferit trebuie, desigur, subliniat. Aplicand aceasta regula, Curtea Suprema a decis: „Imprejurarea ca reclamantul a platit pentru creditele sale dobanzi bancare nu duce automat la concluzia – in lipsa unor dovezi de la cauza la efect – ca acestea s-au datorat culpei paratei, care nu a restituit suma datorata”.
Definitiile prejudiciilor indirecte sunt variate. Aceste prejudicii sunt indepartate si dificil de evaluat. Dar care este prejudiciul previzibil, care este prejudiciul direct si unde se opresc ele intr-o situatie de genul celei de mai jos?
O persoana fizica, in calitate de beneficiar, incheie pentru instalarea instalatiei electrice in imobilul sau recent construit un contract cu o societate comerciala. Ca urmare a nerespectarii de catre prestator a specificatiilor tehnice, se produce un incendiu in timpul noptii, iar locuinta beneficiarului arde in intregime. Incendiul avariaza grav si locuinta vecinilor. Incercand sa se salveze, copilul beneficiarului isi pierde viata, iar beneficiarul sufera vatamari corporale. Suferinta pricinuita de pierderea copilului determina pierderea capacitatii de munca a beneficiarului, iar prospera societate comerciala al carei asociat unic este da faliment.
Exista situatii mai simple decat aceasta, in care solutiile pronuntate de catre instante nu se bat cap in cap. De exemplu, cumparatorul caruia vanzatorul nu i-a mai predat bunul vandut poate solicita diferenta dintre costul bunului pe care a trebuit sa il achizitioneze in schimb, la un pret mai mare. Iar Codul comercial stabileste, pentru contractul de comision, obligatia comisionarului care a vandut bunurile comitentului pentru un pret mai mic decat cel la care a fost imputernicit sa vanda de catre comitent de a plati comitentului diferenta (el poate evita raspunderea, dovedind ca, vanzand astfel, comitentul a fost scutit de paguba).r
Judecatorul va trebui sa stabileasca pana unde se intinde prejudiciul direct si previzibil in momentul incheierii contractului. In lipsa regulilor mai sus mentionate, o astfel de situatie ar putea genera, intr-adevar, o raspundere nelimitata, al carei cuantum, transpus in cifre, ar atinge proportii catastrofale pentru cel tinut sa raspunda.r
Aceste reguli se aplica intr-un mod putin diferit in alte tari. Astfel, in situatiile de incalcare a obligatiilor contractuale, este acoperit prejudiciul direct, iar prejudiciilor indirecte li se aplica criteriul previzibilitatii la data incheierii contractului. Dreptul anglo-saxon stabileste si o alta regula, inexistenta in legislatia noastra. Potrivit acesteia, partea prejudiciata are obligatia de a actiona in asa fel incat sa limiteze prejudiciul. Prejudiciul produs, dar pe care ea ar fi putut sa il evite cu eforturi rezonabile, nu va fi reparat de debitor, fiind insa acoperite cheltuielile pe care creditorul le face pentru a limita prejudiciul.r
Evaluarea prejudiciului devine, in unele situatii, aproape imposibila (care ar fi valoarea exacta a prejudiciului cauzat de dezvaluirea unor informatii confidentiale despre o firma?). De aceea, partile pot sa includa in contract o clauza penala, in cuprinsul careia sa evalueze, de comun acord, valoarea prejudiciului cauzat de o eventuala incalcare a obligatiilor (reprezentand o suma de bani ce va fi platita in acest caz).tr