Scăderile pe bursa noastră au fost printre cele mai mari din lume.
Prima lună din 2008 a fost, pentru pieţele financiare din întreaga lume, o lună de coşmar. Nici după atentatele din 11 septembrie 2001 nu s-a înregistrat o astfel de volatilitate.
Preţul acţiunilor unor companii cu o lungă tradiţie scădeau într-o zi cu opt procente, după care creşteau a doua zi cu 7%. Bursele din întreaga lume reacţionau ca şi cum un dirijor nevăzut agita spasmodic o baghetă: toate scădeau sau creşteau în acelaşi timp, cu o viteză uluitoare. Scânteia a reprezentat-o criza creditelor ipotecare din Statele Unite, despre care se vorbea de câteva luni bune şi care generase scăderi ale burselor în a doua jumătate a lui 2007.
Această criză a creditelor a generat pierderi, după unele estimări, de 500 miliarde dolari; să presupunem că au mai existat pierderi colaterale de alte 500 miliarde dolari. Capitalizarea burselor din întreaga lume a pierdut, în câteva luni, aproape 8.000 de miliarde dolari. O disproporţie evidentă. Emoţia a fost mai mare decât însăşi criza. Şi încă nu putem spune că tot ce a fost mai greu a trecut!
Companii din întreaga lume, care nu aveau absolut nicio legătură cu nefericiţii americani care nu-şi mai puteau plăti ratele, s-au văzut lovite năprasnic.
Cele din România n-au făcut excepţie. Scăderile pe bursa noastră au fost printre cele mai mari din lume! Explicaţiile ar fi mai multe: o piaţă mică, puţin lichidă, investitori mai temători şi lipsiţi de experienţă, ieşirea unor fonduri străine şi, probabil, tonul apocaliptic al presei scrise şi al televiziunilor. Cert este că această criză, atât cât a fost sau cât va mai urma, nu prea seamănă cu nimic din trecut.
Precedenta criză, cea a dotcomurilor (a firmelor care aveau ca numitor comun internetul) a fost mai uşor de înţeles. Companii care erau pe pierdere se vindeau la bursă la preţuri de 40-50 de ori mai mari decât valoarea nominală, până când lumea s-a dumirit şi a început să vândă. Acum e vorba de firme solide, care au în spate active de sute de miliarde şi a căror valoare oscila ca preţul pepenilor la sfârşitul sezonului.
Internetul a făcut ca pământul să se învârtă mai repede. Ciclurile economice devin mai scurte, iar crizele vor lovi pe tot globul. Nu mai e de imaginat că ar putea exista o criză care să lovească numai în China, India sau Brazilia, ca să nu mă refer la economiile ţărilor dezvoltate.
Dar orice criză va avea o magnitudine diferită în funcţie de vulnerabilităţile ei proprii. În cazul României, indicatorii care erau uşor trecuţi cu vederea de către investitori au devenit stridenţi atunci când contextul internaţional s-a schimbat. De aceea, Guvernul trebuie să înveţe că o politică bugetară prudentă este ca o cură de vitamine: nu te fereşte de îmbolnăviri, dar poţi să lupţi mai uşor cu viruşii!
