Exista doua ipoteze. Fie Politia economica nu stie ce vorbeste, fie ceea ce s-a furat din Fondul National de Investitii atinge dimensiunile celei mai mari escrocherii din istoria Romaniei. Dupa ce suma de 3.316 miliarde lei reprezentand activul net declarat la prabusirea fondului s-a dovedit a fi o gogoasa umflata sistematic luna de luna de Sov Invest, ceea ce se mai poate recupera acum este aproximativ 200 miliarde lei, respectiv 4,57% din ultima valoare a unitatii de investitie. Din calculele
Exista doua ipoteze. Fie Politia economica nu stie ce vorbeste, fie ceea ce s-a furat din Fondul National de Investitii atinge dimensiunile celei mai mari escrocherii din istoria Romaniei. Dupa ce suma de 3.316 miliarde lei reprezentand activul net declarat la prabusirea fondului s-a dovedit a fi o gogoasa umflata sistematic luna de luna de Sov Invest, ceea ce se mai poate recupera acum este aproximativ 200 miliarde lei, respectiv 4,57% din ultima valoare a unitatii de investitie. Din calculele Politiei economice, dimensiunea dezastrului este insa mult mai mare. Scazand valoarea portofoliului actual si ceea ce s-a mai platit de societatea de administrare in primele zile ale crizei (vreo 200 miliarde lei), banii care lipsesc sunt cel putin 7.500 miliarde lei. Conform Sov Invest, FNI avea la inceputul lunii mai 301.331 carnete detinute in circulatie.
Statisticile Politiei indica o cifra ceva mai mare, 313.898 de investitori. Numarul acestora nu difera deci prea mult. La aproximativ acelasi numar de carnete, ce nu iese la socoteala sunt titlurile de participare. Fata de cele 31.976.234 de asemenea unitati raportate de Sov Invest in ultima saptamana de functionare, Politiei economice i-au iesit la numaratoare mai mult decat dublu, respectiv 77.923.540 de unitati. „Este o mega-escrocherie pusa la cale de oameni cu o instruire remarcabila”, a declarat la prezentarea rezultatului preliminar al anchetei FNI, col. Dumitru Strava, seful Directiei de combatere a criminalitatii economico-financiare.
Cum a ajuns Politia economica la aceste cifre este insa un mister. „Nu s-a pierdut nimic din evidentele contabile ale fondului. Pe baza acestora am reusit sa intocmim acest raport preliminar. Pentru continutul acestuia imi asum toata responsabilitatea”, declara dl Strava. Daca calculul facut de expertii institutiei este bun, cifra totala a depunerilor in fond (pe tot parcursul functionarii sale), fara a calcula cresterile realizate, insumeaza 7.569 miliarde lei. „Am luat in considerare mai intai depunerile initiale, prin aceasta intelegand prima depunere facuta de fiecare investitor in fond, moment care a corespuns cu eliberarea carnetului de investitor FNI. Suma acestora este de 2.957 miliarde lei”, precizeaza colonelul Strava.
Calculul Politiei starneste nedumerire
Aceasta corespunde, in mare, cu activul net pe care FNI ar fi trebuit sa-l aiba in acest moment. Pe de alta parte, pe parcurs, investitorii au cumparat noi titluri de participare in valoare totala de 4.612 miliarde, sumele fiind inregistrate in aceleasi carnete de investitor, ceea ce ne duce la totalul de mai sus. Scazand din totalul sumelor investite pe cel al rascumpararilor facute in decursul timpului, rezulta ca, fara a investi un leu timp de cinci ani, FNI ar fi trebuit sa aiba acum un activ de circa 1.890 miliarde lei. Daca luam in considerare si cresterile raportate de Sov Invest de la infiintarea FNI, de circa 6.263 miliarde lei (desi, evident, au fost umflate mereu), suma finala lipsa depaseste 8.000 miliarde lei. Scenariul fraudei produse la FNI prinde astfel contur. Sov Invest raporta corect catre CNVM doar numarul investitorilor (carnetele fiind inregistrate) si, eventual, suma initial depusa. Ce se incasa din depunerile ulterioare nu se mai regasea in activul net, banii luand calea dorita doar de cei implicati in escrocherie.
Banii s-au furat luna de luna, probabil, proportional cu sumele investite de pagubitii de astazi. Investind preponderent in necotate, Sov Invest nici macar nu viza rentabilitatea plasamentelor, ci exploatarea singurei modalitati de investitie in care nu era obligatorie transparenta tranzactiilor. In ciuda presiunilor presei, reducerea ponderii necotatelor nu s-a produs niciodata, nu pentru ca FNI ar fi destabilizat piata, ci pentru ca, in acest caz, aproape jumatate din activul fondului (44,10%) ar fi trebuit sa iasa la lumina, iar banii nu mai existau. Nefixand niciodata un termen pentru incadrarea fondului in limitele legale, CNVM nu putea fi strain de acest lucru, fiind, voit sau nu, partas la escrocherie.
Cu totul altfel s-ar fi pus problema daca fondul ar fi investit pe piata de capital sau in cea monetara, acolo unde tranzactiile se fac „la vedere” si unde sumele diminuate in comparatie cu activul declarat ar fi starnit banuielile presei. Pe masura ce o mare parte din bani dispareau din fond, cu cei ramasi nu se puteau face investitii profitabile, astfel ca si activul net declarat s-a micsorat pana la ceea ce a mai ramas astazi. Cel mai mare fond deschis de investitii lucra in realitate pe piata cu bani foarte putini, acest lucru fiind ascuns de administrator prin declararea unor plasamente imposibil de verificat de cine nu avea acces la date. Dupa dimensiunea investitiilor in fond, daca FNI ar fi investit toti acesti bani pe piata monetara, ar fi reusit sa ofere o crestere mult mai mare decat a celorlalte fonduri, fie numai si pentru faptul ca bancile, de exemplu, negociaza dobanzile in functie de suma depusa.