Neluțu Varga, patronul de la CFR Cluj, în mijlocul unui scandal de 22 milioane de euro! Abris Lelbach îl acuză de datorii colosale

Neluțu Varga, patronul CFR Cluj, se află sub presiune după ce afaceristul german Abris Lelbach a intentat un proces pentru recuperarea unei datorii de peste 22 milioane de euro. Cazul implică acuzații de fals informatic și pierderi financiare majore.

Patronul CFR Cluj, Neluțu Varga, este în centrul unui conflict financiar de proporții, inițiat de omul de afaceri german Abris Lelbach. După un împrumut de 22 milioane de euro acordat în 2015, Lelbach încearcă de ani de zile să-și recupereze banii, dar fără succes. Procesul este plin de răsturnări de situație, inclusiv acuzații de neglijență și corupție.

Lelbach cere returnarea datoriei de 22 milioane de euro

În 2015, Abris Lelbach i-a împrumutat lui Neluțu Varga suma de 22 milioane de euro, care ar fi trebuit restituită până la sfârșitul anului 2018. Însă, Varga nu a returnat suma și a generat penalități suplimentare de aproape 5,5 milioane de euro. Lelbach, nemulțumit de lipsa acțiunii, a inițiat o procedură juridică, solicitând instanței să emită o ordonanță de plată pentru recuperarea banilor. Din păcate, cererea sa a fost respinsă, deoarece nu a dovedit corespunzător că somațiile de plată au fost comunicate așa cum prevede legea.

„Instanţa reţine că cele două înscrisuri nu fac dovada îndeplinirii procedurii de comunicare a somaţiei prevăzute de art. 1015 C.pr.civ. (…) dispoziţiile art. 1016 alin 2 C.pr.civ. se referă la depunerea dovezii de comunicare a somaţiei, sub sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, textul legal nu reglementează o simplă condiţie formală a cererii de emitere a somaţiei de plată.

Scopul somaţiei prevăzute de art. 1015 C.pr.civ. nu poate fi redus doar la evitarea înregistrării de litigii, în condiţiile în care debitorul s-ar putea conforma obligaţiei de plată şi la simpla solicitare a creditorului, ci trebuie avut în vedere şi scopul somaţiei astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 1015 alin 2 C.pr.civ., acela de a avea efect întreruptiv de prescripţie în conformitate cu dispoziţiile art. 2540 C.civ., somaţia având efectul punerii în întârziere a debitorului. Or, un astfel de efect nu se poate realiza decât în condiţiile în care debitorul ia cunoştinţă de existenţa unei obligaţii de plată, a cărei îndeplinire este solicitată de creditor.” specifică instanța.

Ce mai spune instanța

„(…)După cum rezultă din întâmpinare, adresa de domiciliu a debitorului este în Mun. Cluj-Napoca, adresa care se identifică cu cea menționată în mod explicit în antetul contractului și la care părțile s-au referit în mod expres, la art. 9, ca fiind adresa de comunicare a actelor judiciare si extrajudiciare. Creditorul nu a făcut dovada, în condiţiile art. 249 C.pr.civ. că adresa din Mun.Bucureşti corespunde unei adrese utilizate de debitor în relaţia cu aceasta şi în legătură cu contractul de împrumut menţionat. În ceea ce priveşte trimiterea poştală efectuată în Mun. Cluj-Napoca, deşi aceasta pare a fi predată spre transmitere la adresa de domiciliu a debitorului, creditorul nu a depus dovada de comunicare prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, extrasul de pe pagina electronică a Poștei Române, secţiunea „track & trace” în care apare menţionată primirea de către destinatar a trimiterii poştale neîndeplinind condiţia de a face dovada comunicării către destinatar, având în vedere efectele pe care dispoziţiile art. 1015 alin 2 C.pr.civ. le conferă acestei somaţii, cu atât mai mult cu cât, debitorul contestă efectul întreruptiv de prescripţie al acestei somaţii, transmise cu câteva zile înainte de împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani.

Opţiunea legiuitorului pentru cele două tipuri de comunicare nu este întâmplătoare, acestea fiind efectuate conform unor proceduri formale, actul îndeplinit de executorul judecătoresc constituind act de autoritate publică şi având forţa probantă prevăzută de lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin 2 din Legea nr. 188/2000, iar comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi conţinut declarat asigură recepţia trimiterii de către destinatar, existând şi alte tipuri de comunicare (fax, e-mail, scrisoare simplă) care nu au fost prevăzute alternativ, întrucât nu satisfac scopul prevăzut de art. 1015 C.pr.civ. astfel cum mai sus s-a arătat.

Pentru toate aceste motive, în condiţiile în care debitorul nu a recunoscut primirea unei astfel de somaţii, iar înscrisurile depuse de creditor nu fac dovada comunicării în scopul arătat, în temeiul art. 1016 alin 2 C.pr.civ., instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de debitor, respingând cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditorul Abris Lelbach, împotriva debitorului Varga Ioan Gheorghe, ca inadmisibilă.”  scrie în motivarea sentinței pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în august 2022.

În plus, Varga contestă că somațiile ar fi ajuns la el, iar poșta a făcut greșeli în procesul de livrare a documentelor, ceea ce a complicat și mai mult cazul.

Procesul continuă, dar fără succes

Deși a pierdut prima rundă în instanță, Lelbach nu s-a dat bătut. În 2022, a intentat un nou proces, cerând din nou returnarea sumei, dar fără succes. Prima ședință de judecată a avut loc abia în mai 2023, iar ulterior au urmat alte două termene, în octombrie și decembrie. Astfel, în februarie 2024, Lelbach solicită Curții de Apel Cluj strămutarea dosarului, invocând imparțialitatea instanței, având în vedere că cererile de abținere depuse de judecători în acest caz au fost respinse.

Mai mult, Lelbach a apelat la Curtea de Apel Cluj, solicitând strămutarea dosarului, acuzând lipsa de imparțialitate a judecătorilor care au refuzat să se retragă din caz. Dosarul a fost, în cele din urmă, transferat la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

“Aspectul factual care a fost interpretat de către 12 judecători s-a referit la împrejurarea dacă s-a ajuns să fie sau nu comunicată o somaţie – obligatorie în cadrul procedurii ordonanţei de plată, în condiţiile în care petenta a expediat o astfel de somaţie, poşta (pe cale electronică) a confirmat trimiterea acelei somaţii, ulterior venind o adresă potrivit căreia nu s-a realizat predarea somaţiei respective. Subliniază că acel aspect este deosebit de important din perspectiva întreruperii sau nu a termenului de prescripţie, care trebuie să fie analizată în cadrul dosarului de fond dat fiind că pârâtul a invocat aceste aspecte. Or, în condiţiile în care 12 din cei 14 judecători ai Tribunalului Specializat Cluj s-au pronunţat în mod concret pe acest aspect, consideră că nu mai este posibilă constituirea unui tribunal imparţial”, a relatatCurtea din acțiunea promovată de Lelbach.

“În ciuda insistențelor repetate ale Creditorului în acest sens, Debitorul nu a restituit împrumutul acordat la data scadenţei și nici ulterior acestei date, motiv pentru care Creditorul a comunicat Debitorului la data de 24.12.2021 o somație de plată, prin care a solicitat acestuia din urmă restituirea sumelor datorate”, a menționat Lelbach în cererea de chemare în judecată.

Lelbach a făcut o plângere penală împotriva lui Varga și a angajaților Poștei Române

De asemenea, Lelbach a făcut o plângere penală împotriva lui Varga și a angajaților Poștei Române, acuzând distrugerea documentelor și falsificarea informațiilor electronice.

“Întrucât Debitorul nu s-a conformat celor indicate în somaţia de plată transmisă la data de 24.12.2021, respectiv nu a restituit împrumutul acordat într-un termen de aproximativ 6 luni de la primirea Somației (deci cu depășirea vădită a termenului legal de 15 zile acordat prin Somație), Creditorul a formulat, cu respectarea termenului general de prescripţie, o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată (…)”, a precizat Lelbach în documentul depus la dosarul cauzei.

Fără a mai face referire la somația trimisă la adresa din București, afaceristul german subliniază că aceasta a fost expediată conform legislației române, utilizând o scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, prin intermediul Poștei Române. În acest sens, i s-a emis și o factură poștală, care conținea un număr unic de identificare.

După o perioadă, neprimind confirmarea de primire din partea Poștei Române, Lelbach a verificat starea livrării folosind platforma online Track&Trace, unde apărea că Varga ar fi recepționat somația.

Lelbach afirmă că nu i s-au oferit informații suplimentare cu privire la circumstanțele în care somația a fost pierdută și nici explicații despre modul în care statusul a fost actualizat „din eroare” în aplicația Track&Trace. De asemenea, el subliniază că nu a fost informat cu privire la motivele pentru care pierderea documentului nu a fost comunicată timp de peste 9 luni de la momentul expedierii.

Lelbach a depus o plângere penală la DNA împotriva angajaților Oficiului Poștal 6 Cluj și a lui Neluțu Varga

În octombrie 2022, afaceristul german Lelbach a depus o plângere penală la DNA împotriva angajaților Oficiului Poștal 6 Cluj și a lui Neluțu Varga, acuzând abuz în serviciu, sustragere sau distrugere de înscrisuri și fals informatic. DNA a deschis un dosar penal, pe care ulterior l-a declinat către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj, unde ancheta a început IN REM, investigând faptele.

Lelbach susține în plângerea sa că Varga îi datorează în realitate o sumă de aproape trei ori mai mare decât cea inițială, respectiv 61,72 milioane de euro, însă el vrea să recupereze doar 22,22 milioane euro. Conform documentului, sumele împrumutate de Lelbach lui Varga au fost următoarele:

• 12.000.000 euro de la firma Agathon, la data de 4 martie 2015, cu termen de restituire la 15 decembrie 2018;
• 22.220.000 euro de la Abris Lelbach, la 21 mai 2015, cu termen de restituire la 31 decembrie 2018;
• 7.000.000 euro de la Lelbach Holding Austria, la 7 iulie 2015, cu termen de restituire la 31 decembrie 2018;
• 20.500.000 euro de la Lelbach Holding Germania, la 11 mai 2016, cu termen de restituire la 15 decembrie 2018.

Varga contestă acuzațiile. Cell 22,22 milioane euro ar fi asociere în participațiune

Pe de altă parte, Varga contestă aceste acuzații, susținând că suma de 22,22 milioane de euro nu reprezintă un împrumut, ci o asociere în participațiune. Potrivit lui Varga, cei doi ar fi încheiat un contract pentru investiții comune, nu un împrumut clasic, solicitând periodic rapoarte de activitate.

“Pretinsul «împrumut» ar fi fost, în realitate, pus la dispoziție în vederea efectuării de investiții în afaceri, solicitându-se debitorului un raport de activitate periodic cu privire la respectivele investiții (…)”, a explicat Varga

Recent, judecătorii bistrițeni au suspendat procesul din instanța de contencios până la soluționarea definitivă a dosarului penal. Având în vedere ritmul în care se desfășoară anchetele penale și procesele ulterioare, Lelbach nu are mari șanse să recupereze banii în următorii ani, lăsându-l pe Varga să rămână în așteptare fără să plătească nimic deocamdată.