Intrebarea “preferati sa existe un impozit diferit in functie de venitul mai mare sau mai mic al fiecaruia” a primit 85% raspunsuri pozitive.
Exista doua lucruri interesante in aceste doua raspunsuri. Primul se refera la felul in care a fost pusa intrebarea legata de proportia intre venit si impozit. Desigur, ni se pare normal ca la castiguri mai mari sa existe impozit mai mare, intrebarea este daca populatia este de acord cu o crestere progresiva a procentajului de impozit aplicat, nu a sumei absolute. Aceasta intrebare nu a fost adresata. Intrebarea, in formularea de mai sus, a generat un raspuns care poate fi interpretat ca fiind impotriva cotei unice de impozitare: unii analisti s-au grabit sa anunte ca actualul sistem, cu o singura cota de impozit, de 16% pe profit si venit, este un esec in ochii populatiei. Lucru neadevarat, avand in vedere stangacia formularii.
Al doilea lucru care merita mentionat este ca populatia nu a perceput reducerea fiscalitatii ca atare. Noul cod fiscal nu a schimbat cu nimic ideea ca un nivel de trai mai bun este legat de scaderea taxelor. Asadar, nu avem de-a face cu o politica de relaxare fiscala coerenta, ci cu o masura singulara, care, in cel mai bun caz, are nevoie de un context si, in cel mai rau caz, este privita ca fiind gresita.
Asa cum aminteam in alte comentarii, toate ezitarile si inconsecventa care marcheaza discutiile despre taxe au produs un haos de nedescris la nivel de perceptie. Cum perceptia este realitate, populatia nu vede nici un fel de reforma si preseaza in directia reducerii impozitelor, vazuta ca fiind principala cale catre o viata mai buna.
Aceasta atitudine, insotita de ideea ca responsabilitatea pentru actualul nivel de trai apartine mai ales guvernului, scoate, de fapt, la iveala stangacia cu care a fost gestionata toata asa-numita reforma fiscala. Ea nu a fost deloc perceputa ca o reforma, ca un demers coerent de imbunatatire a standardului de viata. Dimpotriva, efectul este invers. Exista mai putini oameni multumiti de nivelul lor de trai actual decat existau anul trecut pe vremea asta. Ironia este ca, in lipsa unor idei mai fezabile, cota de impozit ar putea chiar creste, ca o ilustrare amara a ideii ca nemultumitului i se ia darul.
“Ironia este ca impozitul ar putea creste, ca o ilustrare amara a ideii ca nemultumitului i se ia darul.”
