Extincția în masă va avea consecințe de proporții uriașe pentru omenire. O analiză publicată de Commondreams.com se întreabă dacă mai poate fi oprită  a șasea extincție, pornind de la cele mai recente avertismente ale secretarului general al Națiunilor Unite, António Guterres.

„Omenirea duce un război împotriva naturii. Ecosistemele au devenit obiecte ale profitului. Activitățile umane distrug pădurile, junglele, terenurile agricole, oceanele, râurile, mările și lacurile care au fost cândva înfloritoare. Omenirea a devenit o armă a extincției în masă, un milion de specii riscând să dispară pentru totdeauna”, a declarat Guterres în deschiderea summit-ului COP15 privind clima, desfășurat la Montreal.

Convenția privind biodiversitatea, singura speranță de a opri cea de-a șasea extincție

Potrivit Commondreams,  Convenția privind biodiversitatea este cea mai bună speranță pe care lumea o mai are pentru a opri cea de-a șasea extincție, deoarece activitățile umane fac să dispară zeci de mii de specii în fiecare an. Cele cinci extincții anterioare au avut loc cu zeci până la sut de milioane de ani în urmă. Cea mai recentă extincție s-a produs în urmă cu 66 de milioane de ani, când, așa cum susțin oamenii de știință, un asteroid s-a ciocnit cu Pămâtul în regiunea peninsulei Yucatan din Mexic şi a lăsat în urmă craterul Chicxulub.  Impactul a provocat tsunami-uri uriașe, ploi acide și incendii, apoi a acoperit atmosfera cu praf care a blocat soarele, scăzând temperaturile în întreaga lume și distrugând dinozaurii.

Oamenii fac acum planetei ce a făcut asteroidul care a dus la dispariția dinozaurilor

Oamenii fac acum planetei exact ce a făcut acel asteroid. Elizabeth Kolbert susține în cartea sa, ”The Sixth Extinction”,  că omenirea a evoluat într-un prădător fără egal, care distruge habitatele, împingând alte specii spre dispariția definitivă. Acordurile-cheie încheiate la Montreal au fost semnate de 196 de națiuni. SUA și Vaticanul nu au semnat aceste acorduri pentru că nu fac parte din Convenția privind diversitatea biologică.

Ce s-a decis în Convenția de la Montreal

O realizare centrală a negocierilor de la Montreal a fost angajamentul „30×30” de a proteja 30% din pământurile, oceanele, zonele de coastă și apele Pământului până în 2030. De asemenea, s-a convenit asupra creării unui fond care să ajute națiunile în curs de dezvoltare să protejeze biodiversitatea și care urmează să ajungă 200 de miliarde de dolari anual, până în 2030. În text a fost inclusă și o cerință privin „implicarea deplină și activă” a popoarelor indigene.

„Este imposibil să se ajungă la un acord privind biodiversitatea, fără includerea drepturilor indigene, deoarece 80% din biodiversitatea rămasă sunt pământuri și teritorii indigene”, a declarat Eriel Tchekwie Deranger, director executiv al Indigenous Climate Action și membru al Primei Națiuni Athabasca Chipewyan.

La summit-ul climatic din 2009, națiunile bogate s-au angajat să creeze un fond de 100 de miliarde de dolari pe an, până în 2020, pentru a ajuta națiunile mai sărace să se adapteze și să atenueze schimbările climatice. Până în prezent, fondul nu a fost folosit, iar o mare parte din banii disponibili sunt oferiți sub formă de împrumuturi, nu granturi. Din acest motiv, activiști precum Eriel Deranger au motive să fie acum sceptici față de acordul de la Montreal privind biodiversitatea.