Împreună, Rusia și Ucraina reprezintă peste un sfert din exporturile globale de grâu și sunt mari exportatori de ulei și îngrășăminte. Oferta acestor produse de bază cheie a scăzut substanțial în ultimele luni din cauza insecurității, a sancțiunilor care limitează exporturile și a dificultăților de a ajunge pe piețele globale.

Pentru ca situația să devină și mai gravă, această scădere a aprovizionării coincide cu condițiile de ”stres hidric ”din alte țări majore exportatoare de alimente – inclusiv Statele Unite și India.

Organizația Meteorologică Mondială avertiza încă de anul trecut, înainte de izbucnirea războiului, că majoritatea țărilor nu sunt bine echipate pentru a face față a ceea ce OMM consideră a fi o criză globală a apei cauzată de schimbările climatice și creșterea populației.

Prețurile globale deja ridicate la alimente sunt în creștere și au împins Indicele prețurilor la alimente al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, care urmărește modificările lunare ale prețului mărfurilor, la cel mai înalt nivel din anii 1990.

Prețurile alimentelor agravează problema schimbărilor climatice

În zonele care se luptă cu foametea ca urmare a perioadelor prelungite de evenimente climatice și a recoltelor insuficiente, creșterea prețurilor la alimente agravează și mai mult actuala situație dificilă.

Cornul Africii a rezistat la patru sezoane de secetă, exacerbate de fenomenul La Niña și de influența schimbărilor climatice. Stresul hidric a făcut ca recoltele să scadă dramatic. Până la sfârșitul anului, încă 6 milioane de oameni ar putea suferi foamete severă, conform estimărilor Programului Alimentar Mondial (WFP).

În Africa și regiunea Orientului Mijlociu și Africa de Nord, se estimează că una din trei pâini este coaptă cu grâu cultivat în Ucraina. Scăderea exporturilor și prețurile mari la alimente ca urmare a războiului din Ucraina au agravat lucrurile.

Insecuritatea alimentară duce la o criză alimentară pe scară largă

Dependența de importurile ucrainene și rusești este și mai puternică în unele țări, până la 85% din grâul Egiptului provenind din Rusia și Ucraina. Impactul războiului va spori riscurile în regiunile care se luptă deja cu insecuritatea apei și a alimentelor, pe măsură ce stocurile de alimente existente încep să scadă.

Această insecuritate alimentară duce la o criză alimentară pe scară largă și poate afecta și mai mult stabilitatea regională. Insecuritatea alimentară se poate combina cu alți factori, cum ar fi încrederea în guvern și amplificarea unor tensiuni, generând migrație în masă, proteste și, în cazuri extreme, violențe.

Urmează tulburări civile!

Deși insecuritatea alimentară nu garantează declanșarea unor conflicte sau a instabilității regionale, în mai multe cazuri s-a dovedit că poate influența amplificarea tensiunilor.

În 2018, în Sudan, o reducere a subvențiilor pentru pâine a triplat prețul pâinii peste noapte. Acest eveniment, împreună cu îngrijorările legate de prețul combustibilului și alte nemulțumiri, a stârnit proteste ample care au dus în cele din urmă la o schimbare a puterii.

Proteste istorice legate de prețul pâinii au modelat și politicile în Egipt, inclusiv reacția oamenilor, în anul 1977, la stoparea subvențiilor pentru alimente.

Când prețurile alimentelor cresc, ca acum, menținerea unor astfel de subvenții este costisitoare și pune o povară financiară mare asupra guvernelor. Această povară poate însemna renunțarea la alte investiții pe termen lung, cum ar fi programele sociale, infrastructura și planurile de îmbunătățire a guvernării apei, care sunt necesare pentru a construi rezistența la șocurile legate de apă și alimente.