Dincolo de birocratia si coruptia din Romania, studiul a relevat sau sugerat multe alte bariere, care tin de situatia comunitatilor romanesti din America. Acestea sunt concentrate indeosebi in statele New York (19%), California (16%), Florida (9%), Ohio, Michigan si Illinois (cate 7%), New Jersey (6%), Pennsylvania (5%), respectiv in orasele New York, Los Angeles, Chicago si Detroit. Exista zece organizatii ale romanilor americani la nivel national, majoritatea cu caracter religios si cultural, noua organizatii locale si patru cu caracter profesional.
Prin comparatie cu comunitatea americanilor portughezi, fata de care exista multe similitudini culturale, si chiar comparativ cu media nationala din SUA, americanii de origine romana au un nivel de educatie, statut profesional si social sensibil mai bun (datele luate ca baza de calcul sunt cele furnizate de recensamantul din 1990):
– procentajul celor cu studii liceale sau superioare: 35,6% (fata de 11,9%, in cazul americanilor portughezi, si 20,3%, media nationala);
– procentajul somerilor: 5% (fata de 6,5% si respectiv 6,3%);
– procentajul managerilor si liber-profesionistilor, din persoanele ocupate: 41,4% (fata de 19,5% si respectiv 26,4%);
– procentajul muncitorilor, din totalul persoanelor ocupate: 3% (fata de 20,3% si respectiv 14,9%);
– venitul per capita: 24.091 USD (fata de 14.756 USD si respectiv 14.420 USD).
Mergand cu comparatia mai departe, studiul observa insa un comportament net superior al americanilor portughezi: au sute de organizatii care ii mentin in coeziune, cumpara produse importate din tara de origine, investesc in Portugalia si trimit bani rudelor de acolo pentru a le ajuta. Ei au constituit o confederatie a oamenilor de afaceri din comunitatea lor si lucreaza direct cu agentii specializate ale guvernului de la Lisabona.
Studiul mentionat nu spune limpede ceea ce toti romanii, din America sau de acasa, stiu prea bine. Cele cateva organizatii, ca si publicatiile care exista doar prin efortul unor grupuri de entuziasti, sunt autonome sau, mai exact: rupte unele de altele. Ani de zile, prima grija a multor romani ajunsi acolo a fost sa-si schimbe numele si sa-si uite limba; de altfel, majoritatea lor nici nu este inregistrata ca atare in ultrapedantele statistici americane. Relatia cu tara era inexistenta si chiar de nedorit.
Situatia s-a schimbat simtitor o data cu crearea consulatelor onorifice in 12 mari orase americane, in jurul unor persoane cu statut economic si social deosebit, odata cu noua politica a statului roman fata de emigratie si cu ultimul val de emigranti. Daca majoritatea profesionistilor s-a indreptat spre Canada, SUA au atras cu precadere studentii si doctoranzii. Zecile de web-site-uri create de asociatiile studentilor romani au un aer proaspat si incurajator. Nepotii nostri din America sunt sclipitori, inventivi, plini de imaginatie. Din felul in care isi organizeaza evenimentele, isi impartasesc experiente si informatii si isi exprima aspiratiile respira un spirit de cea mai pura esenta americana. Par a fi perfect adaptati si nu se indoiesc de reusita lor. Pe Internet poti gasi, facute de ei, din pura placere de a-si ajuta conationalii, cel putin patru ghiduri a zeci de pagini care te invata, cu un pragmatism dus la extrem, cum sa obtii o bursa in universitatile americane. Iar din felul in care etaleaza insemnele romanesti, imagini din tara, link-uri la site-uri de acasa, dictionare, colectii de retete de bucate si cate altele, intelegi ca peste Ocean se naste, in sfarsit, o adevarata emigratie nationala.