E un lucru firesc, indiferent din ce perspectivă analizăm situația. Din cea a omului simplu, a micului întreprinzător, a marelui om de afaceri, a guvernului, a poporului etc. Mai bine, pentru salariatul de rând, înseamnă că angajatorului îi merge mai bine. Iar dacă întreprinzătorului îi merg afacerile, putem spune că rotițele economiei se învârt. Mai multe locuri de muncă, salarii mai bune, profituri mai mari, PIB în creștere. Cine nu și-ar dori ca lucrurile să fie atât de simple? Uneori, cheia succesului este atât de aproape, alteori, eșecurile se țin lanț. Deseori, mai ales la noi, poporul român, succesul celor puțini este privit cu invidie de majoritatea. Unii încearcă, pe căi greșite sau mai scurte, să ocolească perioada grea pentru a ajunge la țintă. Alții trudesc ani la rând și nu înțeleg cum au putut ajunge ceilalți la succes. Despre majoritatea celor puțini care reușesc, se află, după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, că succesul i-a fost asigurat prin căi nu tocmai ortodoxe. Unii dintre voi ar spune: „Și ce dacă? Asta e România, e un lucru normal ca statul/poporul să fie înșelat“.
Într-adevăr, când vezi că cei care ar trebui să conducă țara aceasta, în așa fel încât economia să duduie, au ca prioritate interesul propriu și nu cel pentru care au depus jurământ, tinzi să le dai dreptate celor care aleg calea mai ușoară. Dar, această concepție este greșită, indiferent că vorbim de România, Germania, Uniunea Europeană sau chiar Statele Unite. Iar exemple sunt cu duiumul. Cel mai nou: condamnarea lui Dan Voiculescu, om de afaceri, fost senator, patron de presă sau mogul. Nu pun la îndoială faptele bune făcute de patronul Antenelor, dar, iată că Justiția s-a pronunțat, într-un final. Iar în ultimele luni, am avut de-a face cu fel de fel de oameni de afaceri, cu businessuri mai mici sau mari, sau politicieni care au ajuns după gratii, Năstase, Becali, Copos, Fenechiu, și lista este destul de mare. Reducând totul la cea mai simplă concluzie, putem spune că nevoia de „mai bine“, de „mai mult“, i-a făcut pe cei dați ca exemplu să ajungă acolo unde sunt. Doar că, prin nevoia de „mai bine“, nu trebuie înțeles propriul interes (avere, politică etc.), iar asta nu au înțeles cei enumerați sau majoritatea celor puțini despre care menționam mai sus.
Mai ales oamenii de afaceri ajunși în politică și toate autoritățile, de la funcționarul simplu și până la cel mai înalt nivel, trebuie să ia aminte că vremea găleții sau a sticlei de ulei a trecut. Economia și propriul popor are nevoie de mai bine și de mai mult din partea lor. Vrem autostrăzi, dar nu le primim. Vrem locuri de muncă și suntem răsplătiți cu disponibilizări, vrem profit, dar suntem taxați la sânge, vrem respect și suntem tratați cu indiferență.
CIPRIAN MAILAT,
redactor-șef adjunct Capital