America s-a lămurit asupra amenințării chineze încă de anul trecut. 2021 apare drept anul în care și Europa începe să deschidă larg ochii în privința Chinei.
Pandemia COVID-19 rămâne și în 2021 forța dominantă care modelează mediul geopolitic. Una dintre cele mai semnificative tendințe geopolitice ale anului nu trebuie ignorată: Europa își întărește hotărârea de a înfrunta Partidul Comunist Chinez, scrie Newsweek într-un articol de opinie.
Chiar dacă administrația Trump a început să ducă la o schimbare de opinie internă și internațională asupra Chinei, mulți lideri europeni, mânați în primul rând de preocupări economice, au continuat să spere că Europa poate evita divergențele cu un regim marxist-leninist, notează publicația.
Beijingul a pus în pericol securitatea naţională
Apoi realitatea i-a lovit în plex, după izbucnirea pandemiei în Wuhan și manipularea la care a recurs China. Liderii europeni au ajuns să înțeleagă, în mare măsură eforturilor diplomatice ale administrației Trump, modul în care Beijingul a pus în pericol securitatea națională, confidențialitatea online și protecția datelor.
Un acord comercial și de investiții UE-China, convenit în ianuarie, prefigura o scădere a fricțiunilor publice, chiar dacă nu a inversat poziția dură a Europei. Dar Beijingul și-a arătat din nou adevărata față, în martie.
PCC a aplicat sancțiuni împotriva unor lideri europeni care au criticat genocidul pe care îl comite în provincia Xinjiang. Aprobarea de către Parlamentul European a acordului comercial cu China este acum incertă.
Scrisoarea semnată de Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Josep Borrell, și de șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, arată că UE a înțeles strategia Chinei.
„Realitatea e că UE și China au divergențe, fie că este vorba despre sistemele lor economice și despre gestionarea globalizării, democrației și drepturilor omului. Aceste diferențe nu trebuie băgate sub preș”, se spune în scrisoare.
Trezirea profundă a UE din acest an nu se reduce doar la cuvinte. Luna trecută, parlamentarii germani au adoptat legea pentru a restricționa accesul „cailor troieni” ai PCC precum Huawei, în rețelele 5G, ținând pasul cu Marea Britanie și Franța.
De asemenea,Bruxelles-ul a respins solicitarea Muntenegrului de a-l ajuta să finanțeze împrumutul chinez de 1 miliard de dolari pentru un proiect de autostradă neterminat. ”Continuăm să fim alături de ei, dar nu rambursăm împrumuturile pe care le iau de la terți”, a declarat un oficial UE.
Peste toate acestea a venit refuzul unor lideri europeni de a participa la summit-ul UE-China 17 + 1, reuniune pe care Beijingul o considera un mecanism cheie pentru acordurile de agricultură și infrastructură cu națiunile din Europa Centrală și de Est.
O coloană vertebrală tot mai dreaptă este evidentă și în sfera militară. UE a lansat prima sa strategie Indo-Pacifică, cu angajamente de securitate și apărare ale blocului în regiune.
Navele de război franceze au condus exerciții în Marea Chinei de Sud alături de Australia, India, Japonia și SUA.
În spațiul drepturilor omului, Marea Britanie s-a alăturat SUA, Canada și Olanda pentru a eticheta ororile din Xinjiang drept genocid.
Schimbări importante ale viziunii europene
Schimbarea viziunii europene are implicații și pentru relațiile SUA-Europa. Este adevărat că președintel Emmanuel Macron și cancelarul Angela Merkel fac declarații zgomotoase de autonomie strategică europeană, iar sondajele de opinie indică o dorință europeană de neutralitate în rivalitatea SUA-China.
Dar la fel cum entuziasmul pentru Brexit și Donald Trump i-au surprins pe liderii occidentali, apetitul Europei pentru o mai bună aliniere cu SUA ar putea câștiga teren. Un exemplu ar fi cuvintele lui Manfred Weber, președintele PPE: „China a devenit o putere globală care ne contrazice în mod fundamental valorile și interesele economice în lume. E crucial ca Europa să lucreze activ pentru a uni poziția noastră cu SUA”.