Este o caracteristică a popoarelor să inventeze o mitologie despre o epocă de fericire universală, Epoca de Aur.
S-a ajuns astfel să se creadă că liderul comunist ucis în anul 1989 a fost un conducător patriot, care iubea locuitorii și le dorea numai binele.
Au fost ceva restricții, dar plata datoriei externe a fost o realizare fără egal în istorie. Din păcate, elemente negative l-au asasinat în decembrie, chiar într-o zi sfântă.
Au fost inventate și cântece pentru ca oamenilor să le intre bine ideea în cap și să aibă creierul spălat.
Lumea capitalistă era în acele vremuri absolut odioasă, pentru că dorea răul românilor și de aceea era nevoie să se scape de orice datorii și să se profite apoi de puternica industrie construită pe bani grei și cu mari eforturi financiare. Ar fi fost un adevărat paradis terestru după părerea multor români contemporani.
Datele statistice oficiale ale statului român vin să infirme această imagine simplificată și idealizată. Țările capitaliste doreau să facă uriașe livrări de mărfuri în lumea comunistă și să vândă aproape orice fel de tehnologie cu destinație civilă.
Nu exista vreo intenție să fie distrus acest paradis utopic ce era realizat după idei din secolul al XIX-lea și care nu avea nimic în comun cu fericirea oamenilor.
Nicolae Ceaușescu a distrus orice șanse de progres pentru poporul român prin deconectarea de la fluxul normal de tehnică modernă și de informație.
A reușit minunea să distrugă relațiile cu Franța, de unde importase instalațiile necesare producerii de motoare de camion, automobile și elicoptere.
Motivând că se strâng banii pentru plățile externe, importurile din Franța au ajuns în 1989 la numai 786,3 milioane de lei, adică a fost o prăbușire de la 7.133,7 milioane în 1981.
Interesant este cazul englez. Aici prăbușirea a ajuns la 1.146,4 milioane în ultimul an de guvernare comunistă, dar exporturile au crescut față de 1981.
