Organizaţia Tratatului de la Varşovia era o alianţă militară a lagărului socialist şi care avea menirea să concentreze energiile statelor membre pentru înfrângerea lumii capitaliste şi pentru cucerirea întregii planete, obiectiv măreţ ce era cunoscut sub denumirea de revoluţie mondială.
România urma să participe la „revoluția mondială”
Cum popoarele nu reuşeau să intre singure în temniţa roşie, era nevoie de un ajutor deosebit pentru momentul oportun şi fabricile au primit ordin să producă armament în cantităţi enorme. Nicolae Ceauşescu, pe care mulţi îl mai văd ca pe un adevărat patriot, era un adevărat campion al politicii agresive şi banii ţării erau dirijaţi spre industria de produse speciale. România urma să participe la marea încleştare, supremă, cu 3.200 de tancuri şi 5.000 de transportoare blindate şi maşini de luptă ale infanteriei. Maşinile tot-teren urmau să reprezinte forţa necesară pentru operaţiuni rapide în adâncimea teritoriului inamic, Blitzkrieg-ul fiind adorat de strategii comunişti.
Tancurile nu puteau să acţioneze dacă nu erau sprijinite de aviaţie şi erau disponibile 380 de aparate performante. Cum avionul cu reacţie trece prea repede prin sectorul ţintelor, elicopterul s-a impus ca o soluţie pentru efectuarea de tir cu armele automate de la bord sau prin lansarea de rachete nedirijate. Era capitolul la care numai Uniunea Sovietică putea să ofere mai multe aparate de luptă. Conducătorii de la Bucureşti nu cumpăraseră în zadar licenţe franceze de elicoptere înainte de 1980.
Artileria reprezenta însă principala forţă de nimicire a poziţiilor defensive şi permitea pisarea cu proiectile timp de ore sau zile, tirul fiind limitat doar de preocuparea de a nu deteriora grav piesele prin uzura ţevilor. Au fost pregătite pentru orice situaţie 6.600 de tunuri şi aruncătoare de mine şi de rachete, din nou principala forţă de distrugere după Uniunea Sovietică din punct de vedere numeric.
Interesul lui Nicolae Ceauşescu
Sunt numai câteva date despre ceea ce pregătea Nicolae Ceauşescu pentru a trimite trupele române la atac în numele ideologiei comuniste. Nu avea nici cel mai mic interes să apere fericirea oamenilor pe care-i conducea presupus spre un viitor luminos.
S-ar putea să înţeleagă acum şi cei mai nostalgici admiratori ai tiranului roşu că excesiva militarizare a economiei şi a societăţii a dus la o acumulare a datoriilor şi a apărut criza din 1980, faliment care a generat ideea plăţii forţate a datoriei externe. N-ar fi fost nevoie să se introducă alimentaţia raţională şi diminuarea căldurii prin apartamente dacă sumele de bani cheltuite pe arme ar fi fost dirijate spre activităţi generatoare de beneficii.
