Nici calitatea nu era una deosebită și se știe că țigările Kent au ajuns un adevărat simbol al epocii roșii. Cum industria grea avea nevoie de valută pentru a se dezvolta permanent, conducătorii de la București au decis că unica soluție pentru depășirea lumii capitaliste constă în adoptarea unor produse de succes din Occident și pe care să le ofere apoi în cantități mari la export. Socoteala aceasta era după model stalinist, dictatorul de la Kremlin importând camioane și tractoare de la renumita firmă Ford.
Din păcate, planificatorii nu puteau să înțeleagă că deciziile în stufoasa birocrație de partid erau luate greu și de către persoane incompetente. Trecea prea mult timp până la punerea în funcțiune a fabricilor și marfa bună cândva era uzată moral după un număr de ani de nehotărâre și dificultăți tehnice.
Exportul socialist al României nu a fost organizat
Economiștii Epocii de Aur, urmând prețioasele indicații venite pe linie de partid și de stat, n-au reușit să organizeze exporturile României socialiste pentru a asigura o prosperitate a poporului român. Anuarele statistice ale vremii, chiar dacă au fost controlate de oamenii regimului, subliniau dezastrul din economie și numai prin împrumuturile făcute în lagărul capitalist a funcționat o industrie dezvoltată artificial, situație greu de crezut astăzi de oamenii impresionați de dimensiunile combinatelor.
Calculele erau prezentate în lei valută până în anul 1980 și imaginea aurită a guvernării Ceaușescu se destramă ca un fum. Cei 16 ani din perioada 1965 – 1980 au fost doar o lungă agonie economică și datele reci ale statisticilor economice oficiale arată crudul adevăr. Au fost numai trei ani în care statul comunist a reușit să trimită mai multe mărfuri peste graniță pentru a avea o balanță comercială excedentară
Cum nici piața internă nu era aprovizionată din belșug cu toate cele necesare unui trai îmbelșugat, se înțelege imediat că era o mare problemă în economie. Deficitul comercial a început să crească rapid din 1978 și a ajuns numai în anul 1980 la o sumă de 8,043 miliarde lei valută. Se adăugau împrumuturile de la organismele bancare și nemiloasele dobânzi.
România Socialistă a fost în 1980 în stare de faliment
Economia Republicii Socialiste România a fost în anul 1980 în stare de faliment și liderii de la București au înțeles că trebuie să conducă uriașul organism industrial mai bine. Aceasta era teoria, dar în practică a ieșit un dezastru. S-a trecut la plata datoriei externe și populația a fost supusă unui uriaș experiment de economisire până la exterminarea fizică a celor ce munceau.
Era un fel de imens lagăr de concentrare în aer liber. S-a reușit atingerea obiectivului ideologic, dar industria a fost lipsită timp de un deceniu de investiții la capitolul modernizare și n-a mai putut să facă față lumii concurențiale la categoria produselor de înaltă calitate. În plus, măsurile luate de SUA după invadarea Afganistanului de către trupele sovietice nu mai permitea importul de tehnologii industriale de înaltă calitate.
A fost absolut normal să se prăbușească după 1989, adică în același timp cu sistemul politic inventat de către Lenin și Stalin. N-a fost ceva viabil din punct de vedere economic, dar oamenii trăiesc astăzi cu iluzii despre trecutul în care totul funcționa.
