Nicolae Ceaușescu a decis că trebuie să se treacă la o reducere a importurilor definite drept neesențiale și să fie forțate exporturile pentru a se putea realiza plata datoriei externe către creditorii capitaliști și din lagărul socialist.
S-a decis introducerea unui program de alimentație științifică, pe bază de rații ca-n vreme de război. Oamenii se mândresc că țara a reușit performanța plății integrale a datoriei externe și spun că unele sacrificii au fost necesare.
Nu știu însă amploarea experimentului economic și social ordonat de un dictator ce se considera specialist tocmai în problemele economiei.
Exportul de alimente a fost o sursă importantă de valută și s-a făcut totul pentru atingerea obiectivului politic trasat de la cel mai înalt nivel. Numai în anul 1984 au plecat peste graniță 340.000 t de cereale, ceea ce înseamnă cantitatea necesară pentru 1.700.000 de persoane pe un an întreg.
Erau adăugate 145.200 t de carne și preparate din carne, 124.400 t de legume proaspete și 70.700 t de fructe proaspete. Industria alimentară trebuia să contribuie la efortul eroic de îndeplinire a prețioaselor indicații venite pe linie de partid și de stat.
Au fost exportate după datele oficiale 53.800 t de legume conservate și 63.000 t de fructe industrializate. Să nu se uite de cele 41.300 t de pastă de tomate.
Se adăugau medicamente pentru uz uman și animal în valoare de 610.500.000 lei într-o perioadă în care spitalele reutilizau acele seringilor și nu se știe câte boli periculoase au fost transmise, doar cazurile de HIV făcând vâlvă deosebită după 1989.
Nu este de mirare că au fost înregistrate 233.699 de decese în raport cu cele 197.538 din anul 1975, epocă în care se simțea un dezgheț în comerțul intern.
Este interesant de observat că Nicolae Ceaușescu este în continuare apreciat de o mare parte a populației României, absolut sătulă de modul în care conduc actualii politicieni.
Locuitorii contemporani au început să creadă miturile despre patriotismul și buna guvernare din perioada Ceaușescu, pentru că liderii de astăzi nu știu să-și făurească o imagine bună și singuri se definesc drept hoți în campaniile electorale.
Le lipsește caracterul în mod absolut și nu știu să atragă simpatia maselor populare. Nivelul de pregătire este prea scăzut pentru a șterge imaginea unui dictator care a făcut totul pentru răspândirea comunismului în lume și nu avea nici cea mai mică simpatie pentru poporul pe care-l conducea.
Dictatorul avea prestigiu de om hotărât și mulțimile apreciază această atitudine. Sunt în stare să meargă până la capătul lumii pentru un conducător ferm, chiar dacă acesta promovează cele mai absurde teorii.
Nu este de mirare că se mai găsesc astăzi adepți pentru Lenin, Stalin, Hitler sau Mao.