Nicolae Ciucă, liderul PNL și președintele Senatului, a transmis sâmbătă, pe 27 ianuarie, un mesaj cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a victimelor Holocaustului.
Progromul de la București, o rană adâncă în conștiința noastră națională
Sâmbătă, pe 27 ianuarie, de Ziua Internațională a victimelor Holocaustului, România marchează 83 de ani de la progromul de la București. Potrivit lui Nicolae Ciucă, aceasta reprezintă „o rană adâncă în conștiința noastră națională”.
„Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este, în fiecare an, prilejul unui profund omagiu adus tuturor celor ce şi-au pierdut viața, familiile, libertatea și demnitatea în cea mai tragică perioadă a secolului trecut. În România, luna aceasta marcăm 83 de ani de la pogromul de la București, din ianuarie 1941, o rană adâncă în conștiința noastră națională”, a declarat acesta.
Liderul PNL a adăugat că în prezent, asistăm din nou la promovarea discursului agresiv al urii. Nicolae Ciucă a punctat că acesta duce „întotdeauna, la dezbinare, intoleranță și distrugere”.
„Avem datoria de a lupta, neobosit, împotriva antisemitismului, xenofobiei și a oricărei forme de discriminare și discurs extremist. Doar compasiunea, toleranța, precum și respectul pentru viața și drepturile omului pot fi fundament pentru o lume liberă de ură și cruzime”, a afirmat președintele Senatului.
27 ianuarie este ziua eliberării lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau
La rândul său, premierul Marcel Ciolacu a transmis un mesaj cu acest prilej. Potrivit lui, această zi de comemorare, sărbătorită în data de 27 ianuarie, are o semnificație istorică profundă. Mai exact, este ziua eliberării lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau. Ea reprezintă un avertisment că „cea mai crudă expresie a antisemitismului” nu ar trebui să se repete.
„Tot în această perioadă ne amintim de Pogromul de la Bucureşti, un episod tragic al istoriei noastre, în care ura şi antisemitismul care au înveninat un întreg sistem şi au generat torturi, sechestrări, omoruri, incendieri şi atacuri asupra proprietăţilor şi sinagogilor. Toate aceste acţiuni condamnabile, care au avut loc în perioada 21-23 ianuarie 1941, nu au fost unele izolate, ci s-au petrecut într-un context mai larg de persecutare a comunităţilor evreieşti din ţara noastră, în care libertăţile şi drepturile fundamentale le erau încălcate flagrant”, a transmis șeful Executivului.
Marcel Ciolacu evidențiază relevanța contracarării oricărei forme de negare a Holocaustului. Prim-ministrul României a subliniat că educația reprezintă un „instrument esențial pentru progres și cultivarea toleranței”.
„Ne revine obligaţia, faţă de toate victimele inocente care au fost supuse unor atrocităţi greu de imaginat, de a contracara orice formă de negare sau de distorsionare a Holocaustului şi de a promova educaţia, ca mijloc esenţial de progres şi de cultivare a toleranţei. Demararea predării disciplinei ‘Istoria Evreilor. Holocaustul’, obligatorie pentru elevii de liceu, a reprezentat un pas important pentru România în vederea stimulării educaţiei despre ceea ce a însemnat Holocaustul şi consolidării conştiinţei civice în rândul tinerilor”, a afirmat acesta.
Conform declarațiilor premierului, Guvernul României păstrează un angajament ferm și asumat în prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului care încită la ură. Această poziție are ca scop evitarea repetării ororilor din istorie, cum a fost Holocaustul.
Despre progromul de la București
În perioada 21-23 ianuarie 1941, 128 de evrei au pierit. Sute au fost supuși maltratărilor, pe lângă distrugerea totală prin incendiere a principalelor lăcașe de cult ale comunității mozaice.
Evenimentele violente din ianuarie au avut loc în contextul unei revolte care viza înlocuirea liderului statului, generalul Ion Antonescu, și a grupului său guvernamental, cu Horia Sima, liderul Mișcării Legionare, relatează Adevărul.
Situația evreilor din România s-a înrăutățit odată cu preluarea puterii de către Ion Antonescu și legionari, în septembrie 1940. Membrii comunității mozaice au fost privați de drepturile cetățenești, s-au confruntat cu marginalizarea economică și au fost supuși persecuțiilor, conform relatărilor istoricului Adrian Cioflâncă.
La data de 20 ianuarie 1941, tensiunile au escaladat odată cu capturarea evreilor de către legionari pe străzile Bucureștiului. Un prim grup a fost adus la Prefectura Poliției Capitalei, unde indivizii au fost agresați, interogați și umiliți.
În zilele următoare, legionari și locuitori ai Capitalei au invadat cimitirele evreiești, în special cele din Văcărești și Dudești, unde au agresat și răpit evrei, vandalizând morminte. Ulterior, au devastat și jefuit locuințe și magazine evreiești, fără să ocolească nici porțile sinagogilor, pe care le-au incendiat.
Pe 23 ianuarie, un număr de persoane reținute și ținute în detenție la Prefectura Poliției au fost transportate la Abatorul Comunal de pe Splaiul Dâmboviței și executați. Relatările indică prezența a 15 evrei conduși la Abatorul Capitalei și împușcați. Într-un act de batjocură, câteva cadavre au fost agățate de cârligele folosite pentru animale. Unor cadavre li s-au extirpat intestinele și au fost dispuse în jurul gâtului, conform relatărilor din cartea „Rezistența spirituală a evreilor români în timpul Holocaustului” de Geller Iaacov.
Cel mai mare masacru a avut loc în pădurea Jilava. Acolo, au fost împușcați 89 de evrei.