Falsificarea semnificațiilor actului de la 23 august 1944 de către regimul comunist și transformarea într-un „act fondator” pentru Partidul Comunist, a fost o operațiune grosolană de manipulare a adevărului istoric și o colosală minciună, afirmă premierul Nicolae Ciucă.
Această dată are puternice semnificații
„Comemorăm astăzi una dintre cele mai importante zile din istoria europeană și națională: Ziua Europeană de Comemorare a victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare și Ziua națională a Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului. Această dată are puternice semnificații pentru continent, pentru că este o formă simbolică de promovare a memoriei europene a victimelor regimurilor totalitare și autoritare dar, în același timp, evidențiază importanța respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și a statului de drept.
Dar această zi are semnificații importante și pentru noi, românii. În istoria europeană, 23 august 1939 coincide cu semnarea Pactului Ribbentrop – Molotov, un aparent pact de neagresiune între URSS și Germania nazistă, dar care conținea, de fapt, un protocol ce împărțea teritorii vaste din România, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și Finlanda în sfere de influență și care a produs milioane de victime inocente. Barbaria totalitarismelor s-a întins pe multe decenii, iar suferințele au fost cumplite”, transmite Nicolae Ciucă, într-un mesaj cu ocazia Zilei Europene a Comemorării Victimelor Stalinismului și Nazismului și a Zilei Naționale a Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului.
Traumele și crimele regimului comunist au umbrit istoria României
Crimele, abuzurile, furturile și distrugerile produse de aceste regimuri, adaugă premierul, „nu pot fi pe de-a-ntregul cuantificabile”.
„Iar autorii, complicii și dictatorii acestora nu și-au primit cu adevărat pedeapsa. Ne amintim astăzi cu pioșenie de victimele stalinismului, nazismului, fascismului şi comunismului, zeci de milioane de oameni din România și din întreaga lume privați de libertate, torturați sau chiar uciși pentru curajul de a se opune regimurilor abuzive și dictatoriale, de a apăra drepturile semenilor și principiile democratice.
Traumele și crimele regimului comunist au umbrit istoria României, au lăsat răni adânci în societate și au distrus destine. Frica, dezbinarea și manipularea induse în rândul oamenilor, suferința, foametea, tortura și moartea, încălcarea flagrantă a drepturilor omului pentru generații de români sunt mărturii dureroase și pledoarie a istoriei pentru condamnarea fermă a crimelor și abuzurilor regimului comunist. Istoria trebuie cunoscută și onorată prin ceea ce învățăm și transmitem generațiilor viitoare.
O înțelegere comună a trecutului este bază a construirii viitorului nostru comun. Este important să ne aducem aminte în această zi și de 23 august 1944, un eveniment istoric de o importanță semnificativă în istoria noastră, care a scurtat războiul cu 6 luni, salvând probabil sute de mii de vieți omenești.
Îi datorăm recunoștință Regelui Mihai pentru aceasta, un act temerar și salvator deopotrivă, realizat din fruntea unei coaliții de lideri și partide istorice, moment ce a pus capăt războiului împotriva Națiunilor Unite și alianței cu Germania nazistă. Actul de la 23 august 1944 a schimbat soarta războiului pentru România, orientarea geopolitică a țării, a dus la repunerea parțială în drepturi a Constituției, la instaurarea unui guvern de uniune națională, la eliberarea deportaților și deținuților, victime ale regimului de dictatură militară, precum și la încheierea unui armistițiu cu Națiunile Unite”, menționează Ciucă.
Operațiune grosolană de manipulare a adevărului istoric
El apreciază că falsificarea semnificațiilor actului de la 23 august 1944 de către regimul comunist și transformarea într-un „act fondator” pentru Partidul Comunist, prin regimurile Dej și Ceaușescu, „a fost o operațiune grosolană de manipulare a adevărului istoric și o colosală minciună”.
„Confiscată de un regim clădit pe minciună și teroare, ziua națională, vreme de aproape jumătate de secol, ne-a fost prezentată printr-un mare neadevăr. De aceea, recuperarea semnificațiilor și omagierea adevăraților autori ai actului de la 23 august 1944, trebuie să fie în continuare parte a unei politici a memoriei purtată cu responsabilitate și temeinicie de către istorici și cercetători și transpusă în discursul public și mai ales în educație”, încheie Ciucă.
