Potrivit acestuia, costurile de care vor fi scutiţi cei care se vor racorda la reţeaua de gaze vor fi suportate de fapt de toţi consumatorii în facturile finale, iar în unele cazuri e vorba de milioane de euro.

Totodată, acesta a criticat în termeni duri intenţia autorităţilor ca racordarea noilor clienţi la reţelele de gaze să fie suportată de operatorii de distribuţie şi a arătat că, de fapt, tot consumatorii vor fi cei care vor plăti acele costuri.

„Încep să mă satur de atâta prostie şi impostură. În primul rând, nu e nimic gratis. Toţi ceilalţi consumatori vor suporta costurile. Dacă e cineva în vârful muntelui şi vrea să se conecteze, vor fi costuri de ordinul milioanelor de euro”, a spus Nicolescu, pentru Agerpres.

El a mai precizat că în prezent, optimă este încălzirea cu ajutorul energiei electrice din surse nepoluante, iar extinderea reţelelor de gaze va însemna, de fapt, adâncirea dependenţei de Rusia.

„De ce nu trecem încălzirea pe electric, pompe de căldură şi energie regenerabilă? De ce mai construim centrale nucleare dacă nu facem încălzire pe electric? Gazul natural este un combustibil poluant. Nu avem gaz pe termen lung şi vom aruncă populaţia României direct în braţele ruşilor. Cei care ne conduc trebuie să înţeleagă că suntem într-o altă epocă şi că tranziţia energetică se va întâmplă cu noi în rol de spectator. Este păcat pentru un domeniu în care am fost primii şi în care am putea avea un cuvânt de spus”, a completat Răzvan Nicolescu.

Ce spune Ministerul Economiei

De cealaltă parte, Niculae Havrileţ, secretar de stat în Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri a anunțat că companiile distribuitoare de energie şi gaze vor suporta costurile legate de racordarea la reţea a noilor clienţi, iar aceste costuri se vor regăsi ulterior în factura consumatorilor, însă nu vor depăşi 1% din tariful de distribuţie.

„Este vorba despre toţi consumatorii casnici şi unii non-casnici. Costurile de racordare vor fi suportate de operatorul de distribuţie, dar el are posibilitatea să le includă în planurile de investiţii anuale, care în final se vor transfera în tarifele de distribuţie, prin socializare. Valoarea este foarte mică. S-a făcut un calcul, o estimare, iar tariful de distribuţie creşte aproape nesemnificativ. Este vorba de zero şi ceva la sută, sub 1%. Este o măsură bună, pentru ca toţi consumatorii, inclusiv cei din categoria vulnerabililor, să aibă posibilitatea să fie racordaţi şi să beneficieze de acest serviciu”, a susţinut oficialul guvernamental, la Digi 24.

El a mai precizat că această măsură va fi luată atât în ceea ce priveşte racordarea la sistemul de gaze, cât şi în privinţa noilor clienţi de energie electrică.

„Dorim ca operatorii de distribuţie să finanţeze şi branşamentele şi unele dezvoltări viitoare ale localităţilor. De aceea se precizează că, dacă o unitate teritorial-administrativă are în plan extinderea acesteia, operatorul de distribuţie trebuie să includă în planul de investiţii din anul următor extinderea reţelei şi în zona nouă”, a completat Havrileţ.

Cine suportă, de fapt, costurile?

Situația devine și mai controversată după ce, în septembrie, Silvia Vlăsceanu, directorul executiv al Federaţiei Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE), afirma că intenţia autorităţilor de a extinde reţeaua de gaze a ţării ignoră principiul eficienţei economice, iar consumatorii vor fi cei care vor suporta, în facturi, aceste costuri.

„Deci, vorbim de zone restrânse de concesiune unde cetăţenii vor trebui să suporte aceste tarife. Aici intervin probleme precum pe ce perioadă. Pentru a fi suportabile, se vor duce pe zeci de ani, ceea ce va genera dificultăţi operatorilor de distribuţie, mai ales în cazul celor mici”, a precizat ea.

El preciza că în acest moment există 36 de operatori de distribuţie, iar cei mici nu au capacitate financiară să suporte aceste extinderi.

La rândul său, Eric Stab, directorul general al Engie România, spunea, în septembrie, că proiectul autorităţilor de extindere a reţelei de gaze seamănă cu legenda Meşterului Manole şi trebuie să fim foarte atenţi să nu facem mai mult rău, plecând de la o intenţie bună.

„Poate fi asemănată situaţia cu legenda Meşterului Manole, pe care toată lumea o ştie, chiar şi străini ca mine. Ştim ce s-a întâmplat cu meşterul Manole şi cu soţia sa, când a încercat să construiască mănăstirea Curtea de Argeş şi a finalizat prin a se sacrifica pe sine, familia sa şi echipa sa. Trebuie să avem mare grijă pe viitor, că avem intenţii bune să construim – construirea unei mănăstiri e o intenţie bună, construirea unei reţele de gaze e o intenţie bună, dar nu trebuie să o facem într-un fel în care să ne autosacrificăm”, a susţinut Stab.