Numărul mare de taxe este una dintre cele mai mari piedici puse în calea mediului de afaceri din România. Asta susține Ovidiu Nicolescu, președintele Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii.
“Dacă s-ar face un campionat în Europa, care este țara cu cele mai multe taxe și impozite și cele mai multe elemente de parafiscalitate, în mod precis, România este pe podium. O să vă dau o singură cifră: numărul mediu de taxe și impozite în Uniunea Europeană este de aproape 17, mai exact 16,97. Știți care este numărul de taxe și impozite în România? 116. Prin urmare, avem de 6,6 ori mai multe! De 6,6 ori mai multe taxe și impozite față de media europeană înseamnă de 6,6 ori mai multe cheltuieli de timp, de bani șamd. Atât la întreprinzători, cât înseamnă și la organismele statului. Noi am propus și susținem în continuare comasarea acestora să ajungem la media europeană, pentru că acesta este un avantaj și pentru statul român, și pentru bugetul național, și pentru fiecare întreprinzător”, a declarat Nicolescu.
Nu doar numărul și nivelul taxelor și impozitelor prezente în Codul Fiscal sunt vinovate pentru starea businessului românesc, ci mai ales elementele de parafiscalitate.
„Acum șase-șapte ani CNIPMMR a făcut un inventar al elementelor de parafiscalitate și am fost pur și simplu șocați că am descoperit vreo 520 de elemente. Acum se pare că s-au redus mai mult de jumătate. Dar cu toate acestea au rămas foarte multe. Când vorbești de 200, în jur de 200, de elemente de parafiscalitate, este enorm. Unui om îi e și greu să rețină 200, dar să le mai și aplice. Sigur, aici trebuie să facem precizarea că nu înseamnă că fiecare întreprindere are 200 de elemente de parafiscalitate – una are 20, una are 30, una are 10. Oricum, sunt extrem de multe. Din păcate, parafiscalitatea a fost folosită în România pentru a alimenta clienții politici, pentru a alimenta tot felul de ONG-uri de utilitate cel puțin discutabilă, și care ne-am trezit, atât cetățenii, cât și firmele, că trebuie să contribuim cu bani la tot felul de oganizații, Ordinul arhitecților, ordinul medicilor, tot felul de fundații, de centre, care rămăseseră fără obiectul muncii sau nu au utilitatea necesară să facă niște servicii care se cer pe piață și atunci se folosește acest subterfugiu”, încheie Nicolescu.