Tot ce se știe azi despre ciuma bubonică, care a lovit Europa între anii 1346 și 1353, se bazează doar pe texte și documente scrise de oficiali de stat sau pe relatări ale Bisericii. Dar, ca în cazul tuturor surselor medievale, acoperirea geografică a acestei documentații este neuniformă, scrie Sciencealert.

Un studiu recent a comparat impactul demografic al ”Morții Negre” pe continentul european, iar concluzia a fost că bilanțul pandemiei nu a fost atât de catastrofal și atât de răspândit precum se spune.

Datele despre polen, din 19 țări europene, dezvăluie că, deși ”Moartea Neagră” a avut un impact devastator în unele regiuni, anumite părți ale Europei nu au fost afectate așa de mult, sau chiar deloc.

Teoria cea mai acceptată privind „Moartea Neagră” a fost aceea conform căreia boala produsă de bacteria ”Yersinia pestis” a fost transmisă de la şobolanii care se ascundeau prin navele comerciale la oameni și prin înţepăturile puricilor care se hrănesc cu sângele ambelor specii.

Dar cercetătorii au vrut să corecteze anumite dezechilibre privind bilanțul epidemiei și să descopere alte modalități de a determina amploarea numărului victimelor ciumei bubonice.

Studiul publicat de curând în ”Nature Ecology and Evolution” demonstrează că mortalitatea epidemiei de ciumă bubonică din  Europa nu a fost atât de răspândită pe cât se credea.

O echipă internațională de cercetători, condusă de grupul de paleoștiință și istorie de la Institutul Max Planck pentru știința istoriei umane, a analizat probe de polen din 261 de situri din 19 țări europene pentru a determina cum s-au schimbat peisajele și activitatea agricolă între anii 1250 – 1450, cu aproximativ 100 de ani înainte de pandemie și cu până la 100 de ani după.

Analiza lor confirmă că unele regiuni europene au fost foarte afectate, dar arată și că ”Moartea Neagră” nu a afectat toate regiunile în mod egal.

S-a pornit de la studiul polenului plantelor

Palinologia, sau studiul sporilor și polenului plantelor fosile, este un instrument bun pentru descoperirea impactului demografic al ”Morții Negre”. Folosind o nouă abordare numită Paleoecologie de Date Mari (BDP), cercetătorii au analizat 1.634 de mostre de polen din regiuni din toată Europa pentru a vedea ce plante și în ce cantități cresc acum, pentru a determina dacă activitățile agricole din fiecare regiune au continuat sau s-au oprit.

Unde a lovit cel mai tare Moartea Neagră

Studiile lor au arătat că mortalitatea cauzată de epidemia de ciumă a variat foarte mult, unele zone fiind foarte afectate, în vreme ce altele abia au fost atinse de Moartea Neagră.  Scăderea abruptă a agriculturii în Scandinavia, Franța, sud-vestul Germaniei, Grecia și centrul Italiei susțin ratele ridicate de mortalitate atestate de sursele medievale. Dar multe regiuni, inclusiv o mare parte din Europa Centrală și de Est și părți ale Europei de Vest, inclusiv Irlanda și Spania, prezintă dovezi pentru continuitate sau creștere neîntreruptă.

„Variabilitatea semnificativă a mortalității pe care o identifică abordarea BDP rămâne de analizat, dar contextele locale culturale, demografice, economice, de mediu și ale societății ar fi influențat prevalența, morbiditatea și mortalitatea”, a subliniat Alessia Masi Universitatea La Sapienza din Roma.

Diferențele în ceea ce privește decesele provocate de ”Moartea Neagră” în Europa demonstrează că ciuma bubonică a fost o boală dinamică, cu factori culturali, ecologici, economici și climatici care au influențat răspândirea și impactul ei.

Cercetătorii speră că mai multe studii vor folosi date paleoecologice pentru a înțelege modul în care aceste variabile interacționează pentru a modela pandemiile trecute și prezente.