Nimeni nu va trăi veșnic

După o noapte petrecută în spital pentru o boală nespecificată, Regina Elisabeta a-II-a a anulat o vizită în Irlanda de Nord, pentru prima dată în ultimii 15 ani, și prezența la summit-ul COP26 de la Glasgow. De ce? Pentru că medicii au sfătuit-o să se odihnească. În discursul înregistrat pentru summit, Regina a spus, destul de îndrăzneț, că „niciunul dintre noi nu va trăi veșnic”, într-un apel la arme pentru acțiunea climatică, scrie The Conversation.

Regina Elisabeta este cel mai longeviv monarh britanic și singurul pe care l-au cunoscut majoritatea australienilor. Dacă ar muri, prințul Charles ar prelua automat tronul și ar deveni și conducătorul Australiei.

A dat vânt mișcării republicane, dar prea puțin pentru a slăbi legăturile emoționale cu monarhia

În timpul vizitei Reginei în Australia, în 2011, prim-ministrul Julia Gillard a descris-o drept „o parte constituțională vitală a democrației australiene”. Probabil că nu se referea la partea din Constituția Australiei care îi permite Reginei să respingă orice lege, chiar și după ce aceasta a fost semnată de guvernatorul general.

Niciun monarh nu a folosit această prevedere. Cu toate acestea, cea mai controversată utilizare a puterii monarhice a fost demiterea, din 1975, a guvernului Whitlam de către Sir John Kerr. Asta a dat vânt în pânze mișcării republicane, dar prea puțin pentru a slăbi legăturile emoționale ale Australiei cu monarhia.

În timpul domniei sale, Suverana a fost reprezentată în Australia de 16 Guvernatori Generali. În mod tradițional, toți ar fi trebuit să fie englezi, inclusiv unchiul Reginei, Ducele de Gloucester. Dar, începând din 1965, toți Guvernatorii Generali au început să fie australieni. Sub guvernele liberale din Australia, trei din ultimii patru Guvernatori Generali au provenit din armată.

Vizitele regale nu mai atrag sute de mii de oameni pe străzile din Australia

Regina a vizitat Australia de cel puțin 14 ori, deși a evitat cu grijă călătoriile în timpul dezbaterilor republicane de la sfârșitul anilor 1990. Vizitele regale nu mai atrag sute de mii de oameni pe străzile din Australia, dar rămân un semn tangibil al legăturii noastre cu Marea Britanie.

Familia regală încearcă să păstreze cu tărie o anumită parte a istoriei Australiei. Aceea în care îi onorează pe exploratorii și coloniștii britanici și care ignoră complet războaiele împotriva locuitorilor indigeni. De asemenea, continuă să laude lupta australienilor de partea britanicilor în cele două Războaie Mondiale.

Prezența continuă a familiei regale subliniază originile britanice ale coloniștilor Australiei

Prezența continuă a familiei regale subliniază originile britanice ale coloniștilor Australiei, chiar dacă comunitățile indigene și de migranți cresc. Elitele politice australiene au puternice rădăcini anglo-irlandeze, iar știrile acordă mai mult mai multă atenție Marii Britanii decât ar trebui.

O altă ordine constituțională, neimpusă de britanicii albi

Din motive tactice, republicanii care cred că dezbaterile privind ruperea de monarhie se pot reaprinde după moartea Reginei, susțin că schimbările necesare ar fi minime. Dar dacă Australia vrea să se rupă monarhie, este nevoie să ne imaginam o ordine constituțională destul de diferită, una care să reflecte Australia așa cum este acum, nu una impusă de britanicii albi în urmă cu mai bine de un secol.