Pentru a înțelege efectele negative ale neaplicării strategiei, voi cita concluzia principală a unui studiu recent al OECD (“Investment as a transmission mechanism from weak demand to weak supply and the post-crisis productivity slowdown”, nr.1466/aprilie 2018) – “procesul lent de creștere a stocului de capital din majoritatea țărilor OECD poate fi explicat printr-un efect accelerator foarte scăzut al investițiilor din cauza unei cereri reduse prelungite, ceea ce a deteriorat PIB-ul potențial cu mai mult de 2% și a creat un efect de persistență a șomajului structural”.
La prima vedere există o contradicție între cele două concepte – creșterea economică și consum. Creșterea economică reprezintă un proces pe termen lung caracterizat prin acumularea de capital și muncă, respectiv prin îmbunătățirea productivității tuturor factorilor de producție din economie. În schimb, majorarea consumului duce cu gândul la o dinamică pe termen scurt, conjuncturală, a activității economice.
Dintr-o perspectivă mai liberală asupra economiei stimularea consumului afectează negativ creșterea economică deoarece conduce la reducerea economisirii și a investițiilor private, aspect care influențează negativ potențialul productiv al economiei.
Strategia wage led growth încearcă să armonizeze cele două concepte, bazându-se pe câteva condiții. Astfel, într-o primă etapă are loc creșterea salariilor și majorarea ponderii remunerării salariaților în valoarea adăgată brută. În următoarea etapă, veniturile reale mai mari conduc la sporirea consumului și a cererii agregate din economie. Dacă transmisia strategiei s-ar opri aici, atunci ar exista numai efecte pe termen scurt cu un potențial ridicat de manifestare a dezechilibrelor macroeconomice.
Precum se explică și în studiul OECD, cererea mai mare din economie constituie un impuls pentru extinderea capacităților productive ale firmelor (efectul accelerator) ceea ce se va reflecta în creșterea stocului de capital. Mai departe, se va manifesta o majorare a productivității muncii, explicată atât de teoria salariilor de eficiență, cât și de investițiile suplimentare din economie. În final, se vor manifesta următoarele efecte ale creșterii consumului asupra ofertei agregate – reducerea șomajului structural, creșterea numărului de salariați, majorarea stocului de capital și câștiguri de productivitate – adică un proces de creștere economică ca urmare a unui PIB potențial mai ridicat.
Strategia wage led growth este infirmată dacă majorarea salariilor și a cererii în economie nu determină efecte pozitive asupra potențialului productiv. Ținând cont de creșterea veniturilor reale din economie (majorarea salariului minim și reducerea TVA) se poate afirma că această strategie a fost implementată în România începând cu anul 2013. Conform unui studiu recent al Consiliului de Programare Economică, rata potențială de creștere a economiei s-a majorat de la 1,8% în 2013 la 4,7% în anul 2017.
Acest ritm de creștere este superior celor înregistrate de către alte economii europene apropiate ca nivel de dezvoltare. Aproximativ 75% din rata potențială de creștere a economiei românești din 2017 a fost rezultatul majorării productivității totale a factorilor (ptf – latura calitativă a creșterii, adică progres tehnologic, reforme structurale, politici de stimulare a ofertei etc.), iar 25% a constituit rezultatul acumulării de capital și muncă. Deoarece contribuția ptf s-a majorat cu 50% în ultimii 4 ani este evident că modelul actual de creștere economică nu și-a atins limitele.
Și dinamicile altor variabile macroeconomice susțin concluzia anterioară. Astfel, șomajul natural (structural) s-a redus de la 6,9% în 2013 la 4,9% la sfârșitul anului trecut, ceea ce denotă influența pozitivă a cererii asupra politicilor pe latura ofertei – veniturile mai mari au generat o creștere a cererii, dar și o flexibilitate mai mare a economiei (investiții, mobilitatea forței de muncă, reconversie profesională). De asemenea, numărul de salariați a atins în luna aprilie un nivel maxim al ultimilor 20 de ani – 4,92 milioane, în creștere cu 575 de mii față de 2013. În plus, productivitatea reală a muncii pe persoană ocupată s-a majorat cu 32% în ultimii 5 ani (medie europeană de 4%), iar productivitatea reală a muncii pe oră lucrată a crescut cu 40% comparativ cu o medie europeană de 5,7% (Eurostat, 2018).
În privința dezechilibrelor (deficit comercial și inflație) asociate strategiei wage led growth este evident că acestea au nu doar cauze ciclice (creșterea salariului minim, majorarea salariilor în sectorul privat ca urmare a deficitului de forță de muncă și creșterile salariale pentru anumite categorii de bugetari), ci și cauze structurale sau externe.
De exemplu, aproximativ 60% din deficitul comerțului cu bunuri din 2017 a fost generat de bunurile intermediare (materii prime, petrol și gaze naturale, componente auto etc.) și numai 16% de comerțul cu bunuri de consum, adică 1,1% din PIB. Una dintre cauzele structurale ale deficitului cu bunuri intermediare o constituie comerțul cu produse chimice, România având cea mai redusă pondere a exporturilor acestor produse din întreaga UE – 4,3% (din total) comparativ cu o medie europeană de 16,6%.
Dispariția de unități petrochimice și combinate de îngrășăminte constituie cauze ale persistenței deficitului comercial. La acestea se adaugă slaba capacitate a economiei de a oferi bunuri de capital (de exemplu tractoare și alte mijloace de producție în agricultură) ca urmare a cererii suplimentare din partea firmelor, precum și reducerea capacităților de producție pentru anumite bunuri alimentare (efective de animale, plantații de pomi fructiferi, sere pentru legume etc.). Există și câteva vești bune în privința comerțului internațional și balanței de plăți externe.
Astfel, deficitul comerțului cu bunuri din 2017 a fost compensat în proporție de 62% prin surplusul balanței serviciilor, iar deficitul de cont curent a fost finanțat în proporție de 100,3% de surse negeneratoare de datorie – ISD și fonduri europene. În concluzie, creșterea consumului nu constituie cauza principală a deficitului comerțului cu bunuri, iar deficitul de cont curent, aflat sub pragul de alertă al Comisiei Europene, este finanțat în mod sustenabil.
În privința inflației există o serie de cauze exogene precum majorarea prețului la energia electrică (liberalizarea pieței), creșterea cu 40% în ultimele zece luni a prețului mondial al petrolului și șocurile specifice sectorului de bunuri alimentare (legume, fructe, ouă, unt etc.). Firesc, nu trebuie neglijate influențele majorării salariilor (private și bugetare), a accizelor la tutun și a supraaccizei la combustibili, dar, în lipsa factorilor exogeni precizați mai sus, rata anuală a inflației s-ar fi situat la aproximativ 3-3,5%.
Nimic mai fals decât a se insinua că doar guvernul susține această strategie de tip wage led growth, prin majorări salariale succesive acordate personalului bugetar!
Astfel, în anul 2017 comparativ cu anul precedent, remunerarea suplimentară a tuturor salariaților din România a fost de 50,4 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile de personal ale statului (adică salariile bugetarilor) au crescut cu 12,5 miliarde de lei. De asemenea, majorarea salariului minim de la 1 februarie 2017 a generat cheltuieli salariale mai mari cu aproximativ 4 miliarde de lei. În consecință, 67,5% din creșterea veniturilor salariale din economie (adică 34 miliarde de lei) s-a produs ca urmare a deciziilor luate de către sectorul privat, iar restul de 32,5% a fost influențată de către Guvern – 25 puncte procentuale consecința salariilor bugetarilor și 8% efectul salariului minim. Rezultă că și fără impulsul guvernamental strategia wage led growth este una viabilă.
Influența pozitivă a cererii din economie asupra acumulării de capital și PIB-ului potențial (considerată a fi fundamentală de către studiul OECD citat) constituie o realitate a economiei românești, precum am demonstrat anterior. În contextul în care în literatura de specialitate (de exemplu, Onaran și Obst în Cambridge Journal of Economics, 2016) s-a estimat că “o creștere simultană a ponderii muncii cu 1 punct procentual conduce la majorarea PIB în UE-15 cu 0,3%” și că “o majorare cu 1 punct procentual a ponderii profiturilor în valoarea adăugată brută generează reducerea cererii private din UE-15 cu 0,13%”, atunci este evident că afirmația wage led growth nu este doar o poveste frumoasă, ci o realitate confirmată inclusiv pentru economiile dezvoltate.
În ciuda creșterii cu 12% a stocului de capital din România în 2017 relativ la 2013 (a patra cea mai ridicată rată de creștere din UE, a cărei medie a fost de 4,1% – sursa AMECO) este nevoie de un ritm mai ridicat și sustenabil de creștere a investițiilor private, concordant cu sporirea consumului, care poate fi atins atât prin promovarea unor politici guvernamentale care să îmbunătățească atractivitatea mediului de afaceri (eliminând în primul rând stresul anumitor măsuri guvernamentale inconsecvente și explicate insuficient), cât și prin stimularea investițiilor publice în domeniul infrastructurii.
Absorbția fondurilor europene constituie un alt mecanism care poate îmbunătăți eficiența strategiei wage led growth în Romînia. De exemplu, alocarea a 12 miliarde de euro (2014-2020) pentru infrastructura mare (transport, mediu și energie) constituie un factor important al adaptării mai rapide a economiei la strategia wage led growth, cu condiția unui grad ridicat de absorbție și a finalizării proiectelor inițiate. De altfel, 45% dintre investițiile publice realizate în ultimii zece ani au avut ca sursă de finanțare o parte dintre fondurile alocate în perioada 2007-2013. În plus, fondurile europene pentru dezvoltarea de afaceri în zonele rurale, respectiv pentru creșterea competitivității firmelor pot contribui la creșterea ofertei interne și la reducerea deficitului comercial generat de cererea agregată suplimentară. Deocamdată, majorarea veniturilor din economie generează creșteri ale consumului și investițiilor, dar și deficite comerciale de bunuri de consum și de capital, aspecte care atenuează parțial eficiența strategia wage led growth.
