Amenda pentru nerespectarea salariului minim în Germania de către companiile româneşti de transport poate ajunge până la 500.000 de eruo.

 

Pentru fiecare cursã operatã de un șofer român pe teritoriul Germaniei, transportatorul român la care acesta este angajat are obligația sã notifice înainte print-un raport scris autoritãțile vamale din Germania. Deși legea intrã în vigoare la 1 ianuarie 2015, autoritãțile germane nu au furnizat pânã la acest moment informații clare și complete privind aplicarea acestei legi operatorilor strãini, avertzează Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR). Aceasta reuneşte companii ce urmează să fie afectate de măsura Germaniei, trebuind să-şi plătească angajaţii români cu salariul din Germania pe perioada în care trec pe teritoriul acestei ţări. „Ne întrebãm dacã prevederile acestei legi sunt aplicabile și cetãțenilor din afara Uniunii Europene, de exemplu unui transportator turc care plecând din Turcia tranziteazã Germania având ca destinație Olanda”, menţionează UNTRR.

 

Reprezentanţii Uniunii considerã cã aceste mãsuri recent adoptate de Germania afecteazã grav libertatea serviciilor pe piața europeanã și îşi exprimã îngrijorarea privind direcția cãtre care se îndreaptã Uniunea Europeanã. “Întâi Franța, a ridicat un mare semn de întrebare privind libertatea serviciilor în cadrul UE – prin amenzile imense introduse anul acesta pentru timpii de odihnã ai șoferilor profesioniști (efectuarea perioadei de odihnã sãptãmânalã normalã la bordul vehiculului –  30.000 Euro amendã, bonus 1 an în închisoare)  – amenzile fiind mai aplicabile transportatorilor strãini decât companiilor de transport rezidente! Acum Germania face un pas similar, altã abordare însã, din nou, împotriva libertãții serviciilor în cadrul UE”, arat[ UNTRR.

Bariere pentru competitorii străini

Prin impunerea acestor noi reglementãri, Statele dezvoltate din Europa de Vest precum Franța și Germania urmãresc ridicarea de bariere în fața competitorilor strãini, în special a celor din Europa de Est, pe care îi acuzã de dumping social – termen tot mai des folosit pentru a justifica recentele mãsuri protecționiste ale Vestului. Termenul de dumping social este însã nepotrivit, pentru cã diferențele salariale între Europa de Vest și cea de Est nu sunt o practicã anti-concurențialã, ci o consecințã a standardelor sociale și de viațã diferite între Est și Vest şi a performanţelor diferite ale economiilor statelor respective. 

Prin măsuri protecţioniste de genul actualei reglementări a salariului minim, statul german ajunge, de fapt, să îşi sancţioneze proprii cetăţeni şi propria economie, arată UNTRR. Astfel, Germania își va prejudicia companiile de transport rezidente – care nu vor mai putea sã fie competitive, pentru cã vor avea nevoie de protecție în orice situație din partea guvernului german, ceea ce nu este sustenabil pe termen lung. În plus, vor crește costurile operaționale ale tuturor celorlalte companii în Germania, iar reyultatul va fi creşterea costului vieţii pentru toţi cetăţenii germani. Toate aceste sacrivicii, doar pentru a proteja un numãr limitat de angajați ai unor companii de transport rutier locale  – cele mici și mijlocii. „Solicitând ca 98% din populație sã plãteascã mai mult pentru a susține restul de 2%, în loc sã se gãseascã soluții pentru cei 2% – aceasta este o abordare complet nouã și surprinzãtoare”, spun reprezentanţii Uniunii, arătând că, de fapt, companiile de transport și șoferii din Europa de Est nu le iau joburile Vesticilor, ci, dimpotrivă, le fac joburile!
 

La concurenţă cu şoferii filipinezii

 

Concurenţa, protejată şi încurajată teoretic în UE prin reglementări şi instituţii, nu place de fapt nimănui atunci când ajunge să fie afectat. Supărate că Germania le impune costuri suplimentare pentru a proteja angajaţii firmelor locale de consurenţa celor din statele estice ale UE, comoaniile de transport româneşti se arată, la rândul lor deranjate de concurenţa şoferilor filipinezi cărora tot Germania le-a permis recent să intre uşor pe piaţa munii din UE.  “În contextul actualei dezbateri europene privind dumpingul social e și mai surprinzãtor faptul cã tot Germania a fost printre statele membre UE care au solicitat anul trecut adoptarea cardurilor digitale temporare pentru ne-rezidenți, permițând în acest fel cetãțenilor din Asia sã intre pe piața muncii din UE prin cele mai permisive state membre, ajungând însã ca în final sã lucreze pentru cele mai dezvoltate state membre precum Germania – precum actualul caz al șoferilor filipinezi! Fațã de aceste practici, sunt inexplicabile acuzațiile Europei de Vest privind dumpingul social, criticând șoferii Est-europeni și companiile Est-europene pentru salarii mai mici – în valoare medie de 1.600-2.000 euro/lunã, când costul total pentru un șofer filipinez care lucreazã în UE pe 6 luni e mai mic de 1.000 euro/lunã, respectiv 6.000 euro/jumãtate de an  – inclusiv 1.000 euro pentru biletul de avion, 1.000 de euro pentru programul de formare de 1 lunã a șoferului, înainte ca acesta sã înceapã lucrul și 500 Euro/lunã salariu. În ultimii doi ani, sute de șoferi filipinezi au fost angajați la firme de transport din Germania”, susţine UNTRR. Reprezentanţii Uniunii se întreabă: “de ce sã permitem filipinezilor sã vinã sã lucreze în UE? Pentru a le asigura un salariu minim de 8,5 Euro pe orã? Concret, 180 ore de conducere pe lunã x 8,5 Euro/orã = 1530 Euro! De ce nu trateazã statul german prin fiscalitate aceastã problemã și nu încearcã sã facã mai atractivã aceastã profesie? Oare sunt atâția cetãțeni germani interesați sã lucreze ca șoferi profesioniști și nu își gãsesc de lucru – numai de la 8,5 Euro/orã?”.  Înainte de implementarea unor astfel de legi, este sugerată o evaluare realistã a impactului. Relevant ar fi exemplul unui ONG din SUA care a deschis spre angajare un numãr de 12.000 de posturi în agriculturã. Pentru aproape toate au fost angajaţi mexicani din simplul motiv că americanii nu au fost interesaţi: doar 11 au aplicat și 6 au fost angajați.
 

Precedent pentru alte industrii?

 

Impunerea unui salariu minim pentru servicii prestate pe teritoriul Germaniei folosind muncitori angajaţi în alte state UE ridică problema extinderii practicii şi în alte industrii. “De ce nu impune Germania ca toate produsele vândute în Germania sã fie produse de muncitori plãtiți cu minim 8.5 Euro/orã?”, se întreabă reprezentanţii UNTRR, arătând că în aceastã abordare, UE se îndreaptã cãtre auto-distrugere, împingând economia pe un drum al neoprotecționismului, care în final îi va afecta competitivitatea sa de ansamblu în fața altor competitori globali!