În procesul reglementării pașnice a conflictului din Ucraina nu există progrese: părțile insistă asupra propriilor condiții de desfășurare a negocierilor, inacceptabile reciproc. Atât Moscova, cât și Kievul afirmă că mingea este în terenul părții adverse, că ei înșiși nu au refuzat niciodată negocierile. Într-un articol apărut în Nezavisimaia Gazeta se analizează, pe larg, o posibilă dezescaladare soft în conflictul dintre Rusia și Occident.
În același timp, în ultima vreme în conflict nici nu s-a petrecut vreo escaladare. Se poate chiar vorbi cu circumspecție despre semnele unui proces invers. De exemplu, în ceea ce privește tema armei nucleare.
Când secretarul de presă al președintelui Federației Ruse, Dmitri Peskov, a declarat că nici nu poate confirma, nici infirma întâlnirea reprezentanților Rusiei și Statelor Unite în Turcia era deja clar: ceva se întâmplă. A reieșit că directorul CIA, William Burns, și șeful Consiliului pentru Informații Externe al Rusiei, Serghei Narîșkin, s-au întâlnit la Ankara și, după cum spune partea americană, i s-a comunicat Rusiei despre consecințele posibilei escaladări nucleare.
Partea rusă a declarat că întâlnirea în sine s-a desfășurat la cererea americanilor. Aceasta este obișnuita retorică politico-diplomatică. SUA au declarat însă că la Ankara nu s-a discutat despre viitorul conflictului din Ucraina. Iar acest lucru pare o stratagemă retorică. Este evident faptul că tema nucleară și cea ucraineană se întrepătrund strâns, nu se poate ca cea de-a doua să nu fie abordată. Cu toate acestea SUA sunt obligate să-și urmeze propria politică: Moscova insistă că Kievul acționează potrivit voinței Washingtonului, iar americanii neagă acest lucru prin toate mijloacele. A confirma negocierile referitoare la Ucraina fără participarea Ucrainei ar însemna intensificarea liniei politice discursive a Rusiei.
Foarte dificil să se obțină transparența oricărei anchete după incidentul din Polonia
Dezescaladarea retoricii nucleare este de înțeles. Când limbile „ceasului Zilei de Apoi” își accelerează mișcarea, acest lucru lovește nu doar asupra stării de spirit a oamenilor din întreaga lume, ci și asupra piețelor, asupra economiei, căreia îi place predictibilitatea. În același timp, este de asemenea important și faptul că nu s-a produs o escaladare politico-militară după căderea rămășițelor rachetelor în localitatea poloneză. În condițiile unor legături extrem de tensionate între Rusia și țările occidentale, este foarte dificil să se obțină transparența oricărei anchete, mai ales de ambele părți.
Cu alte cuvinte, dacă Washingtonul, NATO, capitalele europene ar vrea să îndrepte ancheta pe o ”urmă rusească”, nimic nu i-ar împiedica să facă acest lucru. Rezultatul final al anchetei ar putea fi amânat în timp – este suficient narativul în sine că „Moscova a depășit probabil limitele”. Acest lucru ar permite, de exemplu, acționarea articolului IV al Tratatului NATO, lucru pe care Varșovia a încercat să-l obțină chiar din prima zi. Cu toate acestea președintele SUA, Joseph Biden, și după el deja toți, inclusiv conducerea poloneză, au jucat pe scăderea mizelor.
În culise însă se simt firele unei posibile păci
De ce au hotărât așa? Câtă vreme disputa politică nu s-a transformat într-un conflict militar direct, ar trebui menținute un fel de trepte ale escaladării. Articolul patru, apropierea răspunsului direct al NATO la amenințare, reprezintă un salt peste câteva trepte deodată. Țările occidentale – și în primul rând SUA – vor probabil ca mișcarea să fie consecventă și nu în salturi, dacă acest lucru este inevitabil. De aceea s-a dovedit a fi mai simplu de interpretat faptul căderii fragmentelor rachetelor ucrainene pe teritoriul Poloniei cu un minim de costuri în ceea ce privește reputația pentru Kiev, decât să se tensioneze artificial situația în relațiile cu Moscova.
Posibil că Moscova sau țările occidentale au o anumită propunere în ceea ce privește dezescaladarea reală. Din motive lesne de înțeles propunerea nu este prezentată, nu este dezbătută public. În public, jucătorii apar cu măști politice: ”negocieri în condițiile noastre”, ”niciun petec din pământul nostru”, ”noi suntem a treia parte, totul trebuie să hotărască Kievul”. În culise însă se simt firele unei posibile păci. Orice escaladare rupe acum aceste fire, se arată în materialul apărut în Nezavisimaia Gazeta.