Prima a fost declansata de presedintele Emil Constantinescu, pe timpul mandatului sau la Cotroceni si, la vremea respectiva, a umplut paginile ziarelor cu declaratii despre cum vor fi prinsi si pedepsiti cei care sunt implicati in tranzactii necurate. Au urmat apeluri nationale pentru demascarea vinovatilor, partidelor si ministrilor li s-a cerut sa-si infiereze public colaboratorii corupti. Cum era de asteptat, campania a fost un fiasco total, pentru ca este o copilarie sa crezi ca un subiect atat de serios precum lupta impotriva coruptiei poate fi dus la bun sfarsit prin campanii de presa care cer decapitari in piata publica.
Istoria pare a se repeta: actualul presedinte, Ion Iliescu, si primul-ministru, Adrian Nastase, abordeaza aceeasi problema in acelasi fel: declaratii incendiare care demasca felul in care coruptia roade societatea romaneasca si prin care cer denunturi publice. Este greu sa-i acuzi pe cei doi politicieni de naivitate, caz in care nu ramane decat o singura explicatie: actuala campanie este la fel de falsa ca cea dintai, iar rezultatele vor fi, din nou, nule. Ion Iliescu este in plina campanie de reconstruire de imagine: s-a impacat cu Regele Mihai, a fost un aprig sustinator al retrocedarilor, a premiat jurnalistii de la Radio Europa Libera si a fost invitat la Vatican. Dintr-un aprig sustinator al proprietatii de stat si al structurilor socialiste, a devenit un reformist convins. Singurul lucru pe care nu il facuse inca pentru a-si desavarsi imaginea de salvator al Romaniei era lupta cu coruptia. Explicatia este aceeasi in cazul premierului: dupa ridicarea vizelor, presedintia OSCE, impacarea cu baroana Nicholson, apropierea de Uniunea Europeana si acordurile cu Banca Mondiala si FMI, coruptia este subiectul care i-ar asigura, intr-adevar, succesul deplin.
De ani de zile, institutii internationale, jurnalisti sau organizatii neguvernamentale explica de ce si cum afecteaza coruptia functionarea economiei de piata. Chiar Guvernul Romaniei a finantat studii pe aceasta tema, a constatat, si nu a luat niciodata in seama rezultatele. Oficialitatile se asteapta ca, anul viitor, sa fim invitati sa aderam la NATO, ceea ce ar incununa succesele diplomatice si politice de pana acum. Dar exista o mica problema: nivelul coruptiei inchide, pur si simplu, drumul catre Alianta. Asa se explica si de ce a fost ales momentul actual: la un an de la preluarea puterii si cu aproape un an inainte de intalnirea de la Praga, unde se va decide extinderea NATO, declansarea luptei are o logica.
Dincolo de modul superficial in care a inceput batalia, intentia este laudabila. Singura problema este aceea ca nu micii functionari, doctorii sau politistii sunt piatra de moara, ci cei cu functii mult mai inalte. Aratand cu degetul spre cei dintai, premierul si presedintele nu vor face decat sa satisfaca pofta de circ a poporului, dar nu vor starpi coruptia si nici nu vor pacali partenerii externi. Adevarata coruptie, cea care se scrie cu sase zerouri in dolari, ruineaza economia si saraceste bugetul, este cea la nivel inalt. Cateva exemple de domenii: garantiile de stat pentru credite, aprobate, in principal, de Ministerul Finantelor; achizitiile de stat pentru ministere si institutii publice mari, contracte semnate chiar de ministri; contractele de privatizare; marile contracte de lucrari publice, finantate de stat si semnate tot de functionari cu rang inalt; facilitatile acordate prin negocieri. Lista de domenii care dau nastere la acte de coruptie poate continua, dar, asa cum spune un vechi proverb, „pestele de la cap se impute”, indiferent ce ar vrea sa creada Ion Iliescu si Adrian Nastase.
