Intrarea la tranzactionare la Bursa a actiunilor SIF-urilor pe data de 1.11.1999 a fost conditionata de modificarea statutului acestor societati, in sensul ridicarii pragului de detinere de actiuni de catre o persoana, de la 0,1% la 5%. Recomandarea facuta de BVB nu a fost indeplinita pana in prezent, conducerile celor cinci
SIF-uri argumentand ca aceasta decizie trebuie luata numai de catre actionari. Cum numarul acestora depaseste noua milioane de persoane, practic, ar trebui organizat un referendum la nivel national pentru a afla daca 51% din actionari sunt de acord cu marirea pragului de 0,1%.
Pragul de 0,1 % protejeaza consiliile de administratie
Problema consta in faptul ca indiferent de procentul detinut de o persoana din capitalul social al unui SIF, puterea de decizie in cadrul AGA se raporteaza la procentul maxim admis de 0,1%, adica fara putere de a influenta hotararile luate de conducerea executiva a societatii. Astfel nici un investitor major nu este interesat de achizitia titlurilor SIF tranzactionate pe piata de capital. Afirmatiile membrilor din conducerea SIF, cum ca ei, personal, nu se
opun majorarii cotei actuale, se bazeaza pe alianta tacita incheiata cu actionarii-cuponari. Iar reactia acestora din urma fata de „pericolul” concentrarii actionariatului SIF-urilor corespunde devizei: „Noi nu ne vindem tara!”. In acest fel consiliile de administratie sunt puse la adapost, ramanand sa guverneze 30% din economia nationala, fara dureri de cap.
Recent, Comitetul Bursei de Valori a incercat marea cu degetul, intreband inca o data
SIF-urile daca dupa sase luni de la cotare si-au schimbat punctul de vedere. Raspunsurile au fost de genul: „Actionarii s-au pronuntat impotriva ridicarii pragului peste cota de 0,1%.” Mihai Fercala, presedintele SIF Transilvania, recunoaste ca, personal, se opune in momentul de fata ridicarii acestui procent, din cauza riscului preluarii controlului societatii de catre un grup restrans de investitori.
Presedintele SIF Moldova, Alexandru Matei, declara ca mentinerea pragului actual corespunde pe deplin interesului micilor actionari: „Consiliul de Administratie nu se opune cresterii acestei limite, insa SIF-ul trebuie sa ramana un organism de plasament colectiv adresat celor mai mici investitori, carora sa le acorde protectia necesara”. Singurul lucru pe care evita sa-l spuna actualele conduceri ale
SIF-urilor este ca ridicarea pragului la 5% ar face ca pretul actiunilor pe piata sa explodeze, ceea ce detinatorilor de titluri le-ar aduce venituri suplimentare.
Totusi, la sase luni de la cotarea pe piata, pozitia SIF-urilor este mai nuantata, promitand cresterea gradata a acestui prag. Promisiunea este ca in aceasta toamna limita sa fie ridicata, intr-o prima etapa la 1%. Este putin probabil ca aceasta promisiune sa fie indeplinita, data fiind lipsa de interes a conducerilor fondurilor. „SIF Muntenia sustine cresterea in trepte a limitei maxime de detinere de actiuni”, afirma Gheorghe Popa, director executiv al SIF Muntenia.
Gheata a fost sparta de catre un actionar al SIF Transilvania, Paul Dan, care a declansat o actiune impotriva SIF Transilvania, prin care a solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta a unor clauze din actul constitutiv – contractul de societate si statut, referitoare la votul prin corespondenta si limitarea dreptului de detinere de catre o persoana, inclusiv persoanele implicate, de actiuni peste cota de 0,1% din capitalul social.
Ideea inedita de a actiona in judecata un SIF pentru deciziile pe care le adopta, demonstreaza ca exista actionari la fel de indarjiti in ridicarea pragului, pe cat sunt administratorii SIF in mentinerea lui.