Măsuri noi în legătură cu custodia comună a copilului
Camera Deputaţilor a adoptat, decizional, un proiect care defineşte noţiunea de înstrăinare părintească, și insituie măsuri noi legate de custodia comună a copilului. Legea instituie modalităţile în care înstrăinarea părintească poate fi constatată, efectele juridice ale constatării existenţei înstrăinării părinteşti, urmând a fi instituite măsuri.
Asta, în contextul creşterii numărului de dispute judiciare între părinţi cu privire la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, cu privire la modalitatea de păstrare a relaţiilor personale între copii şi părintele cu care aceştia nu locuiesc în mod constant, cât şi cu privire la stabilirea modului în care fiecare dintre părinţi va contribui la cheltuielile de creştere şi educare ale copilului. Legea merge la promulgare.
Proiectul de lege propune modificarea și completarea unor dispoziții din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Potrivit expunerii de motive a inițiativei legislative, demersul vizează definirea noțiunii de înstrăinare părintească, stabilirea modalităților de constatare a acesteia și efectele juridice ale constatării existenței înstrăinării părintești.
Aceste măsuri vin în contextul creșterii numărului de dispute judiciare între părinți cu privire la exercitarea comună a autorității părintești, păstrarea relațiilor personale între copii și părintele cu care aceștia nu locuiesc în mod constant, precum și contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și educație ale copilului.
Înstrăinarea părintească este o formă de violență psihologică
Proiectul definește înstrăinarea părintească ca o formă a violenței psihologice prin care unul dintre părinți sau alte persoane prevăzute de lege generează sau acceptă o situație în care copilul manifestă reținere sau ostilitate nejustificate sau disproporționate față de unul dintre părinți. De asemenea, se precizează că părintele sau persoana care generează această situație este considerat părinte înstrăinat.
Proiectul mai prevede că copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor, iar nicio persoană nu poate împiedica relațiile personale ale copilului cu bunicii, frații, surorile sau alte persoane alături de care copilul a avut viață de familie, decât în cazuri temeinic justificate.
De asemenea, în caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, nevoile sale de îngrijire și educație, intensitatea legăturii afective cu părintele la care nu locuiește, comportamentul acestuia și alte aspecte relevante.
De asemenea, sintagma „menținerea fraților de vârstă apropiată împreună” este înlocuită cu „menținerea fraților împreună”.
Aceste modificări au ca scop îmbunătățirea protecției și asigurarea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea și bunăstarea copiilor.