Noi restricţii în contracte vor proteja clienţii băncilor de abuzuri

Autorităţile speră că toate conflictele dintre bănci şi clienţi vor fi rezolvate mai repede în viitor, după ce legislaţia privind protecţia consumatorului va fi schimbată şi va fi instituit un cod de bună practică bancară. Cåteva sute de reclamaţii ale clienţilor persoane fizice s-au stråns în biroul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC). Valul de plångeri a declanşat un control amplu al ANPC la băncile comerciale, soldat cu o se

Autorităţile speră că toate conflictele dintre bănci şi clienţi vor fi rezolvate mai repede în viitor, după ce legislaţia privind protecţia consumatorului va fi schimbată şi va fi instituit un cod de bună practică bancară.

Cåteva sute de reclamaţii ale clienţilor persoane fizice s-au stråns în biroul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (ANPC). Valul de plångeri a declanşat un control amplu al ANPC la băncile comerciale, soldat cu o serie de amenzi şi penalităţi. „Am controlat peste 20 de bănci şi la jumătate dintre ele am constatat nereguli“, spune Dan Vlaicu, preşedinte ANPC. De altfel, cazurile de comisioane inventate, scrisori de refinanţare cu preţuri exorbitante, dobånzi modificate peste noapte fără notificarea clienţilor au devenit de notorietate, iar ANPC a încercat să găsească o rezolvare pentru toate aceste probleme. Cum amenzile cuprinse între cåteva zeci şi cåteva sute de milioane de lei vechi nu vor împiedica băncile să practice în continuare aceleaşi metode, şeful ANPC a început discuţiile cu Asociaţia Romånă a Băncilor (ARB) şi BNR pentru a găsi soluţii.

„Trebuie modificate legile pentru a fi limpezite regulile dintre bancă şi client şi trebuie conceput un cod de bună practică, pe care băncile să-l respecte şi să fie sancţionate dacă nu o fac. Cu bunăvoinţă, codul ar putea fi gata chiar în acest an“, spune Vlaicu.

Contract de credit uniformizat

Principalele nereguli constatate de ANPC se leagă de introducerea unor comisioane noi, după semnarea contractului de credit, comisioane despre care clientul nu a fost anunţat şi pe care ANPC le consideră ilegale. În plus, reprezentanţii Protecţiei Consumatorului consideră inacceptabile dobånzile variabile care nu sunt legate de un indice de referinţă (Robor, Euribor sau Libor) sau neincluderea în contractul de credit a valorii comisioanelor care trebuie să rămånă fixe pe toată durata creditului. O altă cerinţă a ANPC se leagă de perioada de zece zile pe care clientul ar trebui să o aibă la dispoziţie pentru a cerceta contractul de credit.

Alte reclamaţii ale clienţilor s-au referit la deficienţe de tranzacţionare, calcule greşite în momentul lichidării conturilor, neinformarea în legătură cu comisioanele percepute de bancă pentru tranzacţiile curente etc. Tocmai de aceea, ANPC ar dori să se ajungă la o uniformizare a contractelor de credit, fapt care ar „elimina concurenţa neloială şi le-ar face mai uşor de urmărit pentru client“, concluzionează Vlaicu.

La reguli noi, bani noi

Bancherii se arată deschişi discuţiilor cu ANPC şi în favoarea formulării unor reguli mai clare. Deschiderea lor are însă un preţ. Toate aceste modificări s-ar putea traduce, mai devreme sau mai tårziu,  în suplimentarea costurilor clienţilor în relaţia cu banca. Comisioanele, a căror prezenţă o reclamă ANPC în contractul de credit, sunt în general comisioanele aferente contului curent. Chiar dacă nu sunt la fel de fluctuante ca dobånzile, acestea au cunoscut modificări în timp. În plus, transferurile interbancare depind şi de comisioanele impuse de Transfond. În apărarea lor, bancherii spun că, de obicei, oferă şi o soluţie alternativă pentru transferurile de plăţi: serviciile de internet banking (costurile sunt reduse la jumătate faţă de cele de la ghişeu) sau direct debit (care la noi funcţionează doar parţial).

Pentru plata facturilor există presiuni din partea furnizorilor de utilităţi de a transfera costurile de operare a numerarului (percepute de bancă) dinspre companie către client. Dacă ar fi să luăm în calcul doar procentajul cerut de Poşta Romånă pentru serviciile de încasare rate credit de la clienţi prin oficiile proprii, de 1,5%, transferul costurilor operaţionale către client ar echivala cu o scumpire reprezentånd cel puţin 1,5% din suma transferată.

Pentru a notifica clienţii despre orice intervenţie survenită în contractul de credit, banca ar cheltui, în condiţiile actuale, circa cinci euro pe client. Cheltuielile s-ar traduce printr-un plus de 0,01% la dobånda anuală. Reprezentanţii ANPC susţin că persoanele fizice ar fi, probabil, mai dispuse să plătească aceşti bani decåt să se trezească la Biroului de Credit.

«Este clar că ceva nu este în regulă, iar lipsa regulilor foarte clare duce, mai devreme sau mai tårziu, la concurenţă neloială şi la distorsionarea pieţei.»
Dan Vlaicu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului

10 bănci din cele peste 20 controlate de ANPC au fost găsite cu diverse nereguli şi chiar ilegalităţi. Cap de afiş: comisioanele inventate de bănci pe parcurs.

MODIFICARI CU DOUA TAIŞURI

AVANTAJE
Anunţarea clientului privind orice modificare adusă de bancă în contractul de credit sau în alte operaţiuni curente este bine-venită, chiar dacă ar induce costuri suplimentare. Astfel, poate fi prevenită o restanţă de valoare foarte mică (aferentă unei majorări de dobåndă sau unui comision nou), care în timp adună penalităţi şi din cauza căreia clientul poate fi introdus pe listele biroului de credit. Stipularea tuturor condiţiilor şi taxelor în contract poate ajuta la o mai bună alegere a ofertei care se potriveşte clientului şi chiar poate stimula concurenţa între bănci.

VARIABILE
Introducerea dobånzilor variabile doar în funcţie de un indicator de referinţă poate fi o medalie cu două faţete: în cazul scăderii indicatorilor de referinţă, clientul are de cåştigat, dar în contextul actual, de majorare a indicatorilor de referinţă, aceasta poate scumpi inadecvat creditul. Dobånda variabilă anunţată de bancă are variaţii ceva mai mici (cel puţin aşa arată istoricul relativ scurt al sistemului nostru bancar). Dobånda fixă este totdeauna mai mare decåt cea variabilă, pentru a acoperi riscurile de mai tårziu ale băncii sau pentru a ascunde comisioane costisitoare.