Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a început să se refacă treptat, din 1989, după semnarea Protocolului de la Montreal, un tratat internaţional care limitează producţia de substanţe chimice cu efecte nocive asupra stratului de ozon. Aceste substanţe chimice din familia clorofluorocarburilor (CFC) erau folosite de obicei în producţia de frigidere şi combine frigorifice, a aparatelor de aer condiţionat şi a deodoranţilor cu aerosol, până s-a observat că, odată ajunse în atmosferă, aceste gaze descompun moleculele de ozon din scutul protector al Pământului. Acest tratat a fost semnat în scopul limitării semnificative a emisiilor de gaze din familia CFC, până la închiderea completă a găurii din stratul de ozon – obiectiv ce ar putea fi atins până în anul 2050.
Din 2010 a intrat în vigoare interdicţia folosirii industriale a substanţelor din familia CFC, dar Protocolul de la Montreal lasă încă 'portiţa' folosirii legale a acestor substanţe în activitatea industrială de producţie a unor tipuri de insecticid şi de solvenţi folosiţi pentru curăţarea echipamentelor electronice.
În prezent, cercetători de la University of East Anglia, din Marea Britanie, au calculat că această 'portiţă' – despre care se credea iniţial că este nesemnificativă – a permis ca peste 74.000 de tone din trei substanţe necunoscute din familia CFC şi dintr-o substanţă asemănătoare, cunoscută drept HCFC, să ajungă în atmosferă. Deşi această cantitate este cu mult mai mică decât cantitatea de compuşi chimici CFC eliberaţi în atmosferă în anii '80, ea este totuşi suficientă pentru a încetini procesul de refacere a găurii din stratul de ozon, conform studiului realizat de cercetătorii britanici şi publicat în ultimul număr al revistei Nature Geoscience.
"Prin comparaţie cu anii '80 este un fenomen minor – deocamdată nu reprezintă o ameninţare la adresa stratului de ozon", susţine Johannes Laube, co-autor al acestui studiu.
Însă emisiile a două dintre aceste patru substanţe par să fi crescut ca volum în ultimii ani, ceea ce ar putea avea ca efect o degradare mai accentuată a stratului de ozon în interval de timp de zece ani, conform aceluiaşi cercetător.
Pentru a cuantifica volumul emisiilor acestor noi substanţe din familia CFC, cercetătorii au analizat comparativ mostre din aer prelevate în prezent, cu mostre vechi de aproape un secol păstrate în straturile de zăpadă compactată din Groenlanda. Echipa nu a identificat niciuna dintre cele patru substanţe în aerul conservat în zăpada mai veche de anii '60, ceea ce confirmă faptul că aceşti compuşi chimici sunt produşi industrial.AGERPRES
