Succesul proiectului depindea, in primul rand, de modul in care bancile, emitentii certificatelor de depozit, vor imbratisa ideea. Argumente existau destule. Emisiunile de certificate de depozit au cunoscut o amploare deosebita in ultimul an, mai toate bancile comerciale romanesti care dispun de o retea teritoriala mai extinsa au apelat la acest produs pentru a atrage banii populatiei. Multe din certificatele de depozit existente pe piata au neajunsul ca sunt nenominative si posesorii acestora nu beneficiaza de garantia Fondului de Garantare a Depozitelor (FRGDSB).
Emisiunea unor certificate de depozit si listarea lor pe piata RASDAQ ar elimina acest neajuns. Posesorii de certificate sunt inregistrati la SNCDD, pot fi identificati in orice moment si beneficiaza astfel de garantia FRGDSB. In schimb, din cauza costurilor, dobanzile certificatelor de depozit listate vor fi mai mici decat cele ale certificatelor nenominative de la ghiseele bancilor, dar fata de cele nominative ele au avantajul de a putea fi vandute in orice moment, fara a se pierde dobanda de la scadenta.
Bancile ar avea si ele avantajul de a-si putea rascumpara certificatele inainte de scadenta in cazul in care dobanda (aceasta face obiectul cotarii) de pe piata ar fi mai mica decat la lansarea emisiunii.
Dar, in ciuda semnalelor pozitive transmise de banci, pana in prezent doar Banca Romana de Scont (fosta Astra Brasov), parte a Grupului Financiar Gelsor, a hotarat sa testeze piata. BRS a emis 10.000 de certificate cu valoare nominala de un milion de lei si o dobanda de 50% pe an. Data scadentei: 29 aprilie 2000. Emisiunea a fost subscrisa, in totalitate, de entitati din Grupul Financiar Gelsor si de cateva persoane fizice. N-a fost un debut fulminant: in prima zi s-au tranzactionat abia 10 titluri la dobanda de 50%. Aceeasi dobanda a ramas si in a doua zi de tranzactionare, dar pe un volum mai mare: 520 titluri in valoare totala de 520 milioane lei. Nici o variatie a dobanzii in cele doua zile de tranzactionare arata ca nu s-a intamplat tocmai ce initiatorii proiectului sperau: speculatii pe nivelul dobanzii. Daca lucrurile vor continua in acelasi mod, e putin probabil ca acest produs sa trezeasca interesul brokerilor.
Dobanda certificatelor este mai mica decat cea de la majoritatea depozitelor bancare la termen, asa ca nu ramane mare lucru de castigat. Fondurile de investitii care ar putea fi o tinta pentru certificatele de depozit au si ele oportunitati mai bune de investitie pe piata in momentul de fata, iar marea masa a populatiei, tinta certificatelor vandute la ghiseu de banci, are putine tangente cu piata de capital.
Este cert ca RASDAQ va trebui sa imagineze ceva pentru a dinamiza aceste tranzactii, dar este bine ca inceputul a fost deja facut.