Iar aventurierii Nomadia Xtreme întâmpinau deja multe provocări. Erau costumați în tot felul de personaje și trebuiau să se deplaseze cu un balot de paie destul de voluminos. O adevărată aventură când vine vorba de autostop.
Acolo, văcuțele și oile îi așteptau pe concurenții Nomadia Xtreme, însă nu s-au lăsat deloc ușor prinse. I-au pus pe participanți la mare încercare până când au putut obține un strop de lapte, pentru că aceasta a fost una dintre probe. Însă, echipele nu au scăpat așa de „ușor”, bineînțeles.
La drum costumați pe traseul Nomadia Xtreme
După ce i-au luat la joc pe cei care se aflau în Parcul Central din Vatra Dornei, concurenții și-au îmbrăcat noile echipamente. Și-au luat companionul de drum, balotul de paie, și au pornit către stână. Însă, de această dată, circumstanțele au fost unele „speciale”. Au fost și echipe care nu au fost afectate de schimbare, însă au existat și competitori priviți cu scepticism.
De exemplu, pentru Șah Mat, echipa formată din Diana și Mihail, costumele de Pantera Roz și pirat nu a reprezentat un impediment. „N-a fost atât de greu. Un picuț mai dificil decât zilele trecut, dar tot nu imposibil, bineînțeles. Am găsit destul de repede mașină la autostop și oameni foarte faini”, spune Diana, de la echipa Șah Mat, îmbrăcată în pirat.
Totuși, pentru Amazoanele, situația nu a fost atât de „roz”. Șoferii care opreau aveau impresia că stilul lor este unul mai aparte, și nicidecum că sunt „mascate”. „Ne-a spus un șofer <<Am crezut ca așa umblați voi, costumate>>”, a declarat Simona, de la echipa Amazoanelor.
Hai la muls!
Plecați din centrul orașului Vatra Dorna, echipele Nomadia Xtreme au ajuns într-un loc mai puțin populat, cel puțin de oameni. Au ajuns la stână, unde vacile și oile îi așteptau. Au trecut direct la probă, fără a stea prea mult pe gânduri. Știau că este penultima zi de concurs și că au nevoie de cât mai multe puncte. Nicio echipă nu s-a dat în lături de la provocare, chiar dacă pentru unii a reprezentat o premieră. Mihail, din partea echipei Șah Mat, spusese că nu mai făcuse asta niciodată și că este dornic să încerce. Cu acest mod de a gândi, toți au dus-o cu brio la bun sfârșit.
Au avut de umplut o sticluță, și niciun pic din „cadoul” oferit de animale nu s-a irosit. Unii au ales să păstreze suvenirul obținut în vârf de munte, însă au existat și competitori care au considerat că experiența a fost suficientă.
Încredere „oarbă” în coechipier
Așa cum era de așteptat, „apropierea” de animale nu a fost unica încercare pe care au avut-o de dus la capăt. După ce și-au demonstrat abilitățile de fermieri, s-a trecut la o probă în care s-a testat încrederea pe care coechipierii o au unul în altul: „Roaba Oarba”.
Ne putem da seama ușor din nume ce a implicat această probă mai exact. În timp ce o jumătate a echipei se afla în „mijlocul de transport”, cealaltă trebuia să îl care pe o distanță de aproximativ 50 de metri. Situația nu pare atât de complicată până acum, însă cei care se aflau la „volan” erau legați la ochi.
Lucrurile nu au mai mers ca pe roate aici. Unele echipe, Cireșarii și Babanashii, nu au putut să se coordoneze, așa că au fost penalizați pentru că nu au dus la capăt încercarea. Șah Mat, alcătuită din Mihail și Diana, și-au asumat riscurile. Poate că nu a existat multă încredere între ei, însă curajul a fost la cote mari. „Am mai fost vânăt, hai!”, îi spunea Mihai Dianei, în timp ce se afla în roabă.
Amazoanele, formată din surorile Roxana și Simona, a fost una dintre echipele care „s-a aliniat”. Deși o sarcină dificilă, s-au încurajat, astfel încât să obțină un punctaj bun. „Hai, suntem aproape. Un pic de tot mai avem. Hai, 3, 2, 1!”, îi spunea Simona surorii sale.
Unde trebuie să ajungem, mai exact?
Următorul traseu a fost unul cu mari bătăi de cap, chiar dacă participanții au lăsat fânul la stână, au continuat îmbrăcați în acele costume. Însă, se poate spune că deja se obișnuiseră. Nu mai simțeau acest stres și au fugit glonț către autostop, către următoarea locație. Ținta a fost Muzeul Oului din Vama, un loc cu o poveste impresionantă, loc unde îi aștepta o probă chiar interesantă, amuzantă. Ei bine, atunci când în același județ sunt două destinații cu nume similare, situația se cam complică.
Căci în apropiere de orașul Suceava mai este Muzeul Ouălor Încondeiate din Ciocănești. În regiune, această practică este una apreciată și în prezent, bucovinenii se mândresc cu acest meșteșug vechi de secole. Chiar și așa, multe dintre cele unsprezece echipe de la Nomadia Xtreme s-au îndreptat către această locație după ce au citit ghicitoarea primită.
Dar dacă alegi să-ți faci bine documentarea înainte, poți desluși mai repede misterul.
„Înainte de a veni în Nomadia citisem despre Muzeul Oului de la Vama. M-am prins din prima despre ce este vorba și unde trebuie să mergem”, spune Lucia Neagoe, de la Cireșarii, în momentul în care ajunge la destinația corectă.
Detectivii
Detaliile contează întotdeauna, la fiecare dungă. Iar aventuroșii din Nomadia Xtreme și-au dat seama de asta atunci când au aflat ce trebuie să facă mai exact la acest muzeu. Prima dată, trebuiau să caute un ou după o poză colorată dintre cele expuse. Destul de ușor, s-ar putea spune. Ei bine, nu și atunci când vorbim de 16 mii de ouă mai mici, mai mari, mai la vedere sau nu.
„Am trecut pe lângă acest ou de o grămadă de ori. M-am uitat în vitrinele de sub el, le-am luat la puricat și nimic. Abia după ce am trecut pe acolo a șasea oară l-am văzut. Era frumos expus pe un mini piedestal, fix sub nasul meu”, spune Roxana Chiriac de la Amazoanele.
„Este foarte complicat să cauți un ou după o fotografie alb-negru”, spune Diana Snat, de la Șah Mat. Asta pentru că, după ce a fost identificat oul după poza color, urmează o provocare similară, însă de data aceasta fără vreun strop de nuanță. „Mă uit după forme, după simboluri. Este puțin mai haotic, este foarte greu”, continuă aceasta.
Într-adevăr, poate părea destul de greu să nu te pierzi printre toate cele 16 mii de ouă expuse în muzeu. Însă concurenții trebuie să se țină tare. Știu că mai au doar o zi și cu toții încearcă să dea tot ce pot pentru a-și atinge scopul.
„Mi-am dat seama că trebuie să fiu mereu cu moralul ridicat”, povestește despre această experiență Irina Zamfir de la Babanashii. „Altfel, îți pierzi din ritm, te pierzi prin gânduri și nu este bine. Eu așa vreau să fiu acum, pe ultima sută, încrezătoare!”.
