Câteva dintre cele mai importante piețe de desfacere pentru produsele autohtone trec prin momente deloc plăcute. Exporturi de peste șase miliarde de euro sunt în pericol.
În 2011, firmele românești exportau în Siria produse în valoare de 174 de milioane de euro. Raportată la valoarea totală a exporturilor autohtone din acel an (respectiv peste 45 de miliarde de euro), suma nu este deloc impresionantă. Dar raportându-ne la cifrele de afaceri ale companiilor implicate în comerțul exterior către zona Orientului Mijlociu, banii cu pricina cântâreau foarte greu. Spunem cântăreau deoarece, după izbucnirea războiului civil, vânzările de mărfuri românești în Siria s-au prăbușit la 71 de milioane de euro în 2012, au crescut până la 95 de milioane de euro în 2013, s-au dus din nou în jos, până la 45 de milioane de euro în 2014, pentru a-și continua scăderea anul trecut, când au atins 37 de milioane de euro. Respectiv 20% din valoarea înregistrată înaintea conflictului armat.
Reducerea drastică a venit atât ca urmare a gravelor probleme de securitate și stabilitate, cât și din cauza embargoului impus Siriei de UE. Astfel, printr-o decizie din decembrie 2011, s-au interzis exporturile europene de armament și muniție, dar și cele de ”echipamente, produse și tehnologii care ar putea fi utilizate în scopul represiunii interne sau pentru fabricarea și întreținerea de produse care ar putea fi utilizate pentru represiunea internă”, de ”echipament și tehnologie esențiale pentru industra gazelor naturale și petrolului” sau de produse de lux.
Efectul Crimeea-Donbas
În 2014, anul în care a izbucnit conflictul din Ucraina, România vindea în Federația Rusă mărfuri în valoare de 1,44 miliarde de euro (respectiv aproape 3% din totalul exporturilor). Cifra era în creștere față de cea de 1,38 miliarde de euro raportată în 2013. După ce Uniunea Europeană a introdus sancțiuni economice contra Kremlinului, iar guvernul de la Moscova a introdus la rândul său un embargou pentru anumite importuri din UE, SUA, Canada și Australia, exporturile autohtone către piața rusă s-au diminuat considerabil, atingând numai 988 milioane de euro anul trecut. Iar scăderea pare să continue, căci în primele trei luni ale lui 2016 am expediat căre Rusia mărfuri în valoare de 249 de milioane de euro, respectiv cu 17% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului precedent. Scăderea a fost provocată nu numai de embargou, ci și de înrăutățirea situației economice din Rusia. ”Avem probleme în Rusia, unde puterea de cumpărare a scăzut după ce rubla s-a devalorizat cu 40% faţă de dolar, scumpind produsele noastre”, explica în urmă cu câteva luni Aurica Sereny, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Mobilă din România.
Problemele dintre Rusia și Ucraina au avut, evident, un impact încă și mai puternic asupra relațiilor comerciale cu Ucraina. Astfel, dacă în 2013 companiile românești expediau în Ucraina produse în valoare de 963 de milioane de euro (cu 15% mai mult decât în urmă cu un an), în 2014 valoarea acestora a scăzut vertiginos până la 613 milioane, pentru ca anul trecut prăbușirea să continue, până la 308 milioane de euro. Primele trei luni din 2016 a adus primele vești bune după o lungă perioadă: exporturile către Ucraina au crescut cu 4%, până la 105 milioane de euro, față de primul trimestru al lui 2015. În total, comparând anii 2013 și 2015, exporturile autohtone către Rusia și Ucraina au scăzut cu peste un miliard de euro.
La un pas de dezastru?
Toate aceste statistici nu pot decât să ne îngrijoreze atunci când ne uităm la ce se întâmplă în alte zone cu care avem relații comerciale foarte strânse. Nu au trecut decât câteva zile de când aparent stabila Turcie și-a văzut granițele blocate, aeroporturile închise și străzile pline de tancuri. Situația pare să fi revenit la un normal relativ, însă ce s-ar fi întâmplat dacă tentativa de lovitură de stat (dacă a fost într-adevăr așa ceva) ar fi reușit? Și ce s-ar putea întâmpla dacă conflictul intern între susținătorii și adversarii lui Erdogan se va acutiza?
Pentru exportatorii români, vești de acest gen nu ar putea pica decât prost. Anul trecut, aceștia au vândut pe piața turcă mărfuri în valoare de 2,15 miliarde de euro, iar în primul trimestru al acestui an produse în valoare de 466 de milioane de euro. Conform statisticilor pe 2015, Turcia a fost a șasea cea mai mare destinație pentru produsele autohtone, după Germania, Italia, Franța, Ungaria și Marea Britanie. Trebuie spus, totuși, că valoarea exporturilor indigene către Turcia a scăzut cu aproape 9%, în timp ce în primele trei luni ale acestui an scăderea a fost și mai accentuată – 21% față de aceeași perioadă a lui 2015. Asta fără nicio legătură aparentă cu tensiunile interne de pe malurile Bosforului.
Viitor incert
În celălalt capăt al Europei, dincolo de canalul Mânecii, au izbucnit în urmă cu circa o lună altfel de tensiuni. După ce majoritatea alegătorilor au votat pentru ieșirea Marea Britanii din Uniunea Europeană, viitorul relațiilor dintre Regatul Unit și UE a devenit deodată foarte neclar. Deși noul premier Theresa May a anunțat că își dorește ca țara sa să rămână parte a pieței unice și după ce va părăsi Uniunea, ministrul de finanțe Philip Hammond a spus că Marea Britanie va pierde și acesul la piața unică după Brexit. ”Întrebarea este cum vom negocia cu UE. Mi-ar plăcea să obținem accesul la piața europeană pentru companiile britanice, astfel încât să putem continua să ne vindem bunurile și serviciile în UE și să consumăm bunuri și servicii europene așa cum o facem și acum”, a explicat el.
Având în vedere că acesul Regatului Unit la piața unică va fi condiționat de menținerea principiului liberei circulații, așa cum au subliniat liderii europeni, dar și faptul că mulți britanici au votat pentru Brexit tocai pentru a limita numărul de imigranți, se anunță discuții aprinse cu rezultat incert. Ceea ce nu poate decât să ne îngrijoreze, având în vedere că Marea Britanie este pe locul al cincilea în topul destinațiilor românești de export, cu 2,38 miliarde de euro anul trecut. Iar o schimbare a regulilor jocului (cum ar fi introducerea unor bariere vamale) ar putea să afecteze foarte multe companii autohtone.
Reversul medaliei
Deși a trecut prin evenimente sângeroase și este în continuare instabilă, Libia post-Gaddafi se dovedește mai profitabilă pentru companiile românești. Firmele noastre vindeau în 2010 pe piața libiană produse în valoare de 45 de milioane de euro. În anul în care au izbucnit conflictele interne, cifra s-a redus la 17 milioane de euro, însă ea a crescut brusc la 108 milioane în 2012 și 244 de milioane de euro în 2013. De atunci, a avut loc un recul, până la 195 de milioane de euro în 2014 și 143 de milioane de euro anul trecut.
Nici tensiunile din Egipt nu au avut darul de a descuraja exporturile indigene. Ba din contra, acestea au crescut într-un ritm amețitor, ajungând de la 275 de milioane de euro în 2011 la 708 milioane de euro în 2015. Primul trimestru al acestui an nu aduce, însă, vești la fel de bune, fiind raportate exporturi către Egipt de numai 108 milioane de euro (respectiv 56% din valoarea atinsă în aceeași perioadă a anului trecut).
Nu în ultimul rând, este foarte posibil ca pierderea pieței de desfacere ruse să fi fost recepționată de unele companii românești mai bine decât s-ar fi crezut. Un studiu al Academiei Ruse de Economie Națională și Administrare Publică a demonstrat că, deși embargoul impus de Kremlin a redus valoarea exporturilor de produse alimentare către Rusia din statele respective cu 66%, volumul total de alimente exportat de acestea nu a scăzut, ba chiar a crescut. Asta și poate pentru că Moscova a fost incapabilă se blocheze complet fluxul de produse alimentare din țările aflate sub embargou, care se pare că și-au trimis întâi mărfurile în state precum Belarus sau Kazahstan și, de aici, le-au expediat în mod camuflat către piața rusă.
80% Cu atât au scăzut exporturile românești spre Siria după izbucnirea războiului civil. Siria era una dintre piețele cu care anumiți producători autohtoni aveau relații strânse încă din perioada de dinainte de 1989
988 de milioane de euro a fost valoarea exporturilor românești către Rusia în 2015, față de nivelul de 1,44 miliarde de euro atins cu un an în urmă. Scăderea de aproape 32% a fost cauzată de sancțiunile economice reciproce