Cand autoritatile judetului Satu Mare doresc sa scoata in evidenta aspectele pozitive ale economiei locale, rata somajului este un indicator care da intotdeauna bine la public. Aceasta a fost in 1997 de 4,3% si nu cu mult mai mare in 1998, 5,8%, situand Satu Mare pe locul patru in topul judetelor cu cel mai mic procent de someri pe tara (media pe tara a fost in 1998 de 12%). Asta inseamna ca Satu Mare nu se confrunta cu probleme sociale grave si cea mai evidenta dovada ca lucrurile stau intr-adevar asa ar fi faptul ca mitingurile de protest din centrul orasului sunt aici necunoscute. „Singurul moment cand lumea din Satu Mare iese in strada este de ziua orasului (14 mai), la un mic si o bere”, spune prefectul Riedl Rudolf.
Dar cifrele pot fi inselatoare. O mai buna imagine despre situatia sociala din Satu Mare poti obtine daca strabati drumul de doar cativa kilometri ce leaga orasul de Ungaria prin punctul de frontiera Petea-Csengersima. Aici poti intalni acei someri pe care nu-i inregistreaza nici o directie de statistica. Cocotati pe biciclete, zecile de oameni trec prin vama inspre si dinspre Ungaria. Cei mai multi dintre ei n-au nici un serviciu, nu sunt inregistrati ca someri si traiesc de pe urma micului trafic. Restul, dintre cei care muncesc prin Satu Mare sau prin preajma, isi completeaza veniturile sau isi reduc cheltuielile cumparand din tara vecina produse alimentare sau bunuri de larg consum la preturi mult mai mici decat pe piata romaneasca.
Efortul este minim. Cu un simt comercial dezvoltat, patronii din tara vecina ii scutesc pe romani de cumparaturile din interiorul Ungariei si le ofera produsele lor imediat dupa granita. Pe un fost teren viran, la trei kilometri de Petea s-a dezvoltat un lant de aproximativ 30 de magazine care ii aprovizioneaza din plin pe carausii romani. Multe dintre vanzatoare sunt din Satu Mare si castiga aici salarii cu mult mai bune decat ar castiga acasa.
Apropierea de vecinul bogat din Vest influenteaza mult viata locuitorilor din Satu Mare si ei stiu sa profite de acest lucru. „In fapt, suntem la doar 100 kilometri de Budapesta, si la peste 1000 kilometri fata de Bucuresti”, spune proprietarul a trei microbuze care transporta zilnic din gara Satu Mare pasagerii romani spre tara vecina.
Multi proprietari de spatii comerciale din Satu Mare se plang insa ca nu-si pot vinde marfa din cauza afluentei pe piata a produselor din Ungaria. Un dealer Dialog, cu un spatiu amplasat in chiar centrul orasului, vinde telefoane mobile la jumatate de pret fata de preturile din Bucuresti. „Cumpar la fel ca toata lumea, din Ungaria, si am adaos comercial mic; daca umflu putin pretul raman cu marfa-n brate”.
Chiar daca judetul Satu Mare apare in statistici printre primele 20 din tara, dupa puterea de cumparare pe cap de locuitor, este greu de observat un dinamism aparte al economiei locale. Faptul ca judetul nu a fost supus unei industrializari masive in trecut ar fi putut constitui, dupa 1990, mai mult un avantaj decat un dezavantaj. Dar, cu putine exceptii (una este cea a societatii producatoare de aragazuri Electrolux Samus), industria satmareana a ramas in urma cu restructurarea si privatizarea. O caracteristica pozitiva a firmelor satmarene este orientarea preponderenta spre pietele vestice. Cele producatoare de mobila relizeaza venituri semnificative din exporturi, la fel ca si cele din industria textila, acestea din urma, insa lucrand aproape in totalitate in regim lohn. Chiar si singura reprezentanta a industriei grele de stat, SC Unio SA, producator de utilaj minier, a reusit in 1998 sa creasca ponderea exportului de la un sfert la aproape jumate din productia sa.
In mediul de afaceri din Satu Mare sunt greu de remarcat firme sau intreprinzatori locali reprezentativi pe plan national. Cei mai multi oameni de afaceri prefera sa detina firme mici, dar controlate in intregime, decat sa se asocieze pentru a crea firme puternice. O singura societate de valori mobiliare reprezinta piata de capital in Satu Mare, la Bursa de Valori Bucuresti nu este cotata nici o societate locala.
„Satu Mare este un oras aristocrat de felul sau si acest lucru explica probabil distanta pe care si-o impun atat oamenii de afaceri, cat si ceilalti locuitori intre ei”, spune Ioan Vadan, un om de afaceri din Satu Mare, care si-a investit o mare parte de bani in firme din Cluj.
Acest lucru s-ar putea sa fie adevarat. Dar la fel de adevarat este ca aceasta mentalitate arisocratica (sesizata si Jetse F. de Vries, general manager al Nederlanden Asigurari de Viata Romania, care a participat de curand la deschiderea unei noi sucursale Nederlanden la Satu Mare) are pretul ei. Economia satmareana are tot mai putine societati care sa o reprezinte. Acest lucru l-au sesizat cei care obisnuiau sa priveasca Samus ca pe o firma locala. Acum ei trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca ea apartine grupului multinational Electrolux.
Dan Tornea, Sorin Veres
