drepturi depline. Nu este vorba aici atat de cresterea numerica, cu implicatiile de rigoare in activitatea institutiilor europene, cat de impulsul economic si politic pe care Uniunea, ca intreg, l-a primit. Sub aspect politic, viata parlamentara a devenit foarte animata, prin prezenta parlamentarilor europeni din tarile central si est-europene. Schimbarea de atitudine, din pasivitate in ofensiva, a fost vizibila inca din primele zile de activitate ale Parlamentului European nou ales. Revocarea membrilor Comisiei Barroso, implicarea deosebit de activa in dezbaterile pe tema bugetului Uniunii pentru perioada 2007-2013, clauzele de salvgardare impuse tarilor in curs de aderare – sunt doar cateva indicii notorii in ceea ce priveste suflul adus de parlamentarii estici. Deosebit de activi in urmarirea intereselor tarilor din care provin, agresivi politic si bine organizati, ei au determinat in timpul scurt scurs de la aderare dinamizarea activitatii institutiei parlamentare.
Crestere in ritm alert combinata cu pretentii putine
Economiile celor zece sunt inca departe de cele ale vechilor membre, la fel si nivelul de trai al cetatenilor estici. Cei din urma vor mai suporta cativa ani costurile piperate induse de descentralizarea sistemului, iar celor dintai le sunt necesare, in medie, 15-20 de ani pentru recuperarea decalajelor ce le despart de economiile vechilor state membre. Aceasta estimare ar putea fi insa devansata daca ritmurile de crestere din ultimii doi ani de zile raman constante. In 2004, produsul intern brut al noilor membre a crescut cu 5%, fata de anul anterior, in care crescusera cu 3,7%. Pentru anul in curs, cresterea economica ar putea fi de 4%, superioara cresterii medii a unor state ca Germania, Franta sau Italia. In spatele acestor procente se ascund diferente notabile de abordare a realitatii economice. Statele central si est-europene nu-si permit risipa de asistenta sociala a celor din vest, nu cunosc nici presiunea sindicala occidentala si nu mai sprijina aproape deloc intreprinderile publice. Cetatenii lor muncesc mai mult si sunt platiti cu mai putini bani. Mai catolice decat Papa, au liberalizat piete pe care vecinii lor se lupta sa le pastreze sub controlul statului, cum sunt serviciile, gazele naturale, energia. In anul care a trecut, unul dintre cele mai puternice mituri antiaderare a fost infirmat. Producatorii estici nu au fost spulberati, asa cum se pronostica, de catre concurentii lor vestici. Deschiderea pietelor a adus profituri si unora si altora. Exporturile CEE10 catre piata comuna sunt mai mari astazi cu 20% decat in luna mai 2004. Socul liberalizarii a fost amortizat de populatie. Preturile au crescut, veniturile au scazut. Dar in perspectiva urmatorilor patru-cinci ani, intrarea in piata unica europeana va avea drept efect scaderea preturilor bunurilor de larg consum, concomitent cu cresterea profiturilor producatorilor. Este ceea ce s-a intamplat in Spania, Portugalia si Irlanda. Toate aceste evolutii pozitive ar putea fi valabile pentru Romania si Bulgaria deopotriva dupa aderarea la Uniunea Europeana. Nu exista garantii in acest sens, ci doar modelul unor foste colege de lagar estic care pun inaintea intereselor politice de grup, interesele nationale.

Economiile estice alearga mai repede

Cu toate ca previziunile CE pentru anul in curs anunta stagnarea/scaderea cresterii economice a statelor membre UE, economiile tarilor care au aderat in mai 2004 au performante superioare celor din vechiul esalon. Ele cresc intr-un ritm mai rapid, dar aceasta nu inseamna ca au ajuns la nivelul vechilor membre.

Esticii muncesc mai multe ore pe saptamana

In majoritatea tarilor central si est-europene se lucreaza mai multe ore pe saptamana. In sine, acest indicator nu este relevant. Coroborat insa cu sistemele de asigurari mai putin permisive decat cele vestice si cu salariile mult mai mici, arata ca forta de munca estica aduce profituri mai mari.

Iar pentru munca lor sunt platiti cu mai putini bani

Diferenta dintre salariile minime pe economie din vechile state membre si cele din CEE10 constituie inca un argument in favoarea competitivitatii economiilor mai putin dezvoltate din UE. Trendul european este egalizarea in jos a salariilor angajatilor, prin urmare statele estice nu mai sunt nevoite sa taie in carne vie.

Aderarea arde la buzunare

Impactul aderarii la UE a saracit bugetele cetatenilor din tarile central si est-europene.
• Cresterea accizelor la combustibili, carburanti, tutun si alcool (Republica Ceha, Slovacia), precum si cresterea TVA (Ungaria, Republica Ceha, Letonia, Slovacia, Polonia) au dus la marirea preturilor bunurilor de larg consum. In Republica Ceha, cresterea taxarii indirecte, ca rezultat al aderarii la UE, reprezinta principalul factor de crestere a inflatiei.
• Cresterea preturilor produselor alimentare ca urmare a liberalizarii totale a comertului cu UE, sub presiunea importurilor europene ce au acaparat pietele unor tari ca Slovacia, Ungaria, Republica Ceha. Trendul se mentine crescator, ca urmare a tendintei de convergenta a preturilor pe plan european.
• Evolutia preturilor produselor alimentare si agricole in anul 2004-2005 este principalul factor de crestere a preturilor, in general (60%). Urmeaza transporturile (contributie de 12% in cresterea totala a preturilor) si cheltuielile de intretinere a locuintelor (10%).
• Serviciile au devenit mai scumpe. Cele medicale sunt pe primul loc, cu o crestere de 3,7% fata de anul anterior aderarii la UE. Urmeaza telecomunicatiile (+2,5%) si cultura (+2,8%).
• Cresterea pretului utilitatilor publice, in medie cu 9%, ca urmare a eliminarii integrale a subventiilor. Trendul se mentine crescator.

Cetatenii noilor state membre muncesc mai mult decat cei din UE10 pentru a cumpara aceleasi produse.
• Un olandez munceste 16 minute pentru un Big Mac, 9 minute pentru o paine si tot 9 minute pentru un kilogram de orez.

• Cehului ii trebuie 40 de minute de munca pentru un Big Mac, 17 minute pentru o paine si 16 minute pentru un kilogram de orez.
• Polonezul are nevoie pentru a-si cumpara aceste produse de 42, 17, respectiv 15 minute de munca.
• Romanii, viitori membri, stau cel mai prost. Muncesc pentru un Big Mac 76 de minute, pentru o paine, 22 de minute, iar pentru un kilogram de orez, 20 de minute.
Diferentele provin din productivitatea scazuta a muncii, combinata cu mecanismul distorsionat de fixare a preturilor in Romania.