Cred că li se cuvine totul: salarii mari, muncă puţină, avansare fulminantă pe scara ierarhică şi alte beneficii cu duiumul. Da, este vorba despre tinerii absolvenţi de studii medii sau superioare. E bine să ai pretenţii, dar numai atunci când ai ce să oferi în schimbul cerinţelor.
Chiar dacă este mult sintetizat, acestea sunt motivele pentru care şomajul este atât de ridicat în rândul tinerilor. Şi angajatorii au vina lor fără echivoc, dar în situaţia în care ai de ales între un tânăr fără experienţă şi o personă trecută de 30 de ani, dar cu experinţă, este normal, cred eu, să alegi experienţa. În aceste vremuri, puţini angajatori îşi permit să mai aloce resurse în pregătirea tinerilor.
ANOFM a anunţat ieri datele privind şomajul la finele lunii ianuarie: o creştere uşoară faţă de luna anterioară, de la 5,12% la 5,26%, şi o scădere faţă de aceeaşi lună din 2011, cu 1,48 puncte procentuale. Dar ce se ascunde în spatele acestor cifre? În primul rând este vorba de cei 281.600 de şomeri neimdemnizaţi, adică aproape 60% din numărul total de şomeri. În al doilea rând, peste 77.000 de şomeri sunt tineri sub 25 de ani. Faţă de media europeană stăm bine: din cei 23,8 milioane de şomeri, la finele anului trecut, în statele membre, 23% (aproape 5,5 milioane) erau persoane sub 25 de ani. Cea mai mare rată a şomajului în rândul tinerilor se regăseşte în Spania (48,7%), stat care conduce detaşat în topul şomajului din UE cu aproape 23%.
Spania este o destinaţie mult căutată de români. Aici se regăsesc aproape un milion de români, conform estimărilor. Tinerii din Spania preferă ajutorul de şomaj în loc să muncească, astfel că multe job-uri, prost plătite, sunt acceptate de români. Totuşi faţă de salariul minim oferit în ţară, pentru că, în majoritatea cazurilor, atât se oferă în ţară, leafa din Spania este mult mai mare. De aici vine şi atracţia tinerilor pentru a emigra.
Autorităţile române fac mult prea puţine pentru a păstra forţa de muncă în ţară, indiferent că vorbim de cea calificată sau nu, ţin taxele pentru angajator la nivel ridicat, ceea ce reduce în mod considerabil pachetul salarial care poate fi oferit angajatului. Binenţeles, nu doar România se confruntă cu această problemă. Liderii lumii, adunaţi la finele lunii trecute la Davos, au discutat mult despre aşa-numita “generaţie pierdută”, dar soluţii concrete nu au găsit. Dar noi avem posibilitatea de a face ceva în acest sens. Reducerea contribuţiilor sociale ar fi un prim pas. Cei câţiva lei care nu vor mai fi plătiţi statului vor ajunge tot în economie: noi locuri de muncă, impozit pe profit etc.
Să sperăm că noua generaţie instalată la Palatul Victoria se va ocupa mai mult de problemele pe termen lung şi nu vor lua decizii doar pe termen scurt şi pentru o categorie anume de români. Crearea locurilor de muncă este menţionată în programul de guvernare, dar este o prioritate şi atât sau prioritatea numărul unu? Acest lucru ar trebui să dea de gândit guvernanţilor, altfel din cei 19 milioane de români, câţi mai sunt în ţară, ne trezim în câţiva ani că vom ajunge sub 16 milioane, iar restul vor ajunge să facă munciile europenilor care preferă ajutorul de la stat.