vanda respectivele actiuni. Ofertantul beneficiaza de acest drept doar in cazul in care detine actiuni reprezentand mai mult de 95% din capitalul social sau a achizitionat, in cadrul ofertei publice de cumparare, mai mult de 90% din cele vizate in cadrul ofertei. si un actionar minoritar are dreptul, conform articolului 2007, sa solicite ofertantului care detine mai mult de 95% din capitalul social sa-i cumpere actiunile. Toate bune si frumoase, insa in lege este mentionat numai dreptul de "a ce
vanda respectivele actiuni. Ofertantul beneficiaza de acest drept doar in cazul in care detine actiuni reprezentand mai mult de 95% din capitalul social sau a achizitionat, in cadrul ofertei publice de cumparare, mai mult de 90% din cele vizate in cadrul ofertei. si un actionar minoritar are dreptul, conform articolului 2007, sa solicite ofertantului care detine mai mult de 95% din capitalul social sa-i cumpere actiunile. Toate bune si frumoase, insa in lege este mentionat numai dreptul de „a cere”, obligatia de „a da” nu a mai fost trecuta. Directia de specialitate din Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare considera ca articolul 206 promoveaza principiul de squeeze-out, care consta in dreptul actionarului majoritar cu o anumita detinere de a obliga actionarii minoritari sa-i vanda actiunile lor la un pret echitabil.Florian Nitu, Avocat Asociat Coordonator la Popovici & Asociatii, gaseste ca textul celor doua articole nu trateaza in materia obligativitatii vanzarii si, respectiv cumpararii, de titluri. „Cu alte cuvinte, cred ca elementul impus in reglementare nu vizeaza obligatia vanzarii sau cumpararii de actiuni, ci formula de calcul al pretului, iar prin aceasta un pret minim aplicabil oricarei oferte de cumparare sau, dupa caz, vanzare pe care oricare dintre actionarii mentionati in articolele 206 si 207 s-ar decide sa le inainteze”, precizeaza Nitu.Avocatul Radu Pricop, de la SCPA stefanica, Dutu si Asociatii, este de parere ca art. 206 confera, intr-adevar, ofertantului dreptul de a cere actionarilor minoritari, care nu au subscris in cadrul ofertei, sa ii vanda respectivele actiuni, insa considera ca acest drept nu trebuie vazut ca o obligatie absoluta a actionarului minoritar. Radu Pricop a mai adaugat ca nu se poate neglija dreptul de libera dispozitie pe care actionarul minoritar il are asupra actiunilor sale. Nu de aceeasi parere este Cristi Preda, jurist al Asociatiei Actionarilor din Romania, care spune ca un vechi principiu de drept instituie interpretarea legii in sensul in care ar produce efecte juridice si nu in sensul in care nu produce efecte. De aceea, dreptului actionarului majoritar de a „solicita” actionarilor minoritari vanzarea actiunilor ii corespunde obligatia actionarului minoritar sa-i vanda actiunile detinute si invers, in cazul sell-out. si Dan Badea, partner la Badea, Georgescu si Asociatii, este de parere ca legea prevede expres la squeeze-out dreptul actionarului majoritar de a cumpara fortat actiunile actionarilor minoritari (drept caruia ii corespunde implicit obligatia acestora de a vinde) si expres la sell-out dreptul actionarului minoritar de a vinde fortat actionarului majoritar. „Consider ca ar fi fost indicat ca legea sa prevada si mecanismul de transfer al actiunilor in cazul exercitarii dreptului de squeeze-out, respectiv de sell-out, si sanctiunile pentru actionarul majoritar/minoritar care incalca obligatiile corelative acestor drepturi, altfel squeeze-out si sell-out risca sa devina foarte greu de aplicat”, a tinut sa precizeze Badea. Acesta a adaugat ca „este imperios ca asemenea mecanism si sanctiunile aferente sa fie dezvoltate la nivel de regulament, desi este discutabil daca la nivel de legislatie secundara pot fi reglementate norme care sa afecteze modalitatile de transmitere a proprietatii asupra unui bun (modalitati prevazute in principal la nivel de lege organica – Codul civil)”. Referitor la legislatia secundara, si Florian Nitu are aproximativ aceeasi pozitie: „chiar daca intentia la momentul adoptarii reglementarii ar fi fost aceea a unei „vanzari/cumparari fortate”, ceea ce nu este totusi probabil, orice reglementare a CNVM care sa detalieze in aceasta directie risca sa intre in coliziune cu insusi textul legii, care dispune in termeni de drepturi si optiuni, iar nu cu titlu imperativ.”In concluzie, cei care sunt de parere ca dreptului de a cere squeeze-out sau sell-out ii corespunde obligatia de a vinde sau cumpara se bazeaza pe principiul de drept derivat din dreptul roman care instituie interpretarea actelor juridice in sensul in care ar produce efecte juridice si nu in sensul in care nu produce efecte. De aceea, dreptului actionarului majoritar de a „solicita” actionarilor minoritari vanzarea actiunilor ii corespunde obligatia actionarului minoritar de a vinde actiunile detinute. Ceilalti considera ca dreptul actionarului de a cere sa i se vanda/cumpere actiunile nu trebuie vazut ca o obligatie a celorlalti, pentru ca acestia din urma beneficiaza de dreptul de libera dispozitie pe care actionarul il are asupra actiunilor sale.Totusi, s-ar putea ca interpretarea acelor doua articole sa se clarifice in instanta cu prima ocazie in care un actionar doreste sa beneficieze de dreptul sau de squeeze-out sau sell-out.
Atentie la lege
Noua lege a pietei de capital, care intra in vigoare pe 29 iulie, introduce, pentru prima data in legislatia romaneasca a pietei de capital, conceptele de squeeze-out, respectiv de sell-out, drepturi care le intalnim pe anumite piete de capital mai dezvoltate. Cele doua concepte reglementeaza drepturile si obligatiile actionarilor dintr-o societate atunci cand un actionar ajunge sa detina o pozitie absoluta, de peste 90-95% in capitalul social. Prevederile sunt binevenite, insa, dupa parerea mea, prea tarziu, pentru ca marile societati care au vrut sa se delisteze au facut-o deja. Daca erau introduse in legislatia precedenta, puteau fi eliminate situatiile in care au fost delistate societati, desi aveau peste 15.000 de actionari minoritari.Am ajuns sa scriu pentru a doua oara despre acest subiect, dat fiind faptul ca, desi la prima vedere avem o lege clara si usor de aplicat, noua lege a pietei de capital lasa loc de interpretari. Numai referitor la prevederile de squeeze-out si sell-out (doua „mici” articole), care ar trebui sa fie foarte clare, exista mai multe interpretari, pentru ca in lege este trecut numai dreptul actionarilor „de a cere”, fara sa fie precizat daca cei carora „li se cere” sunt obligati „sa dea”. Mai mult, in urma unor simple calcule, ne putem da seama ca exista totusi o usoara discriminare a actionarilor minoritari (chiar daca actionarul majoritar detine sub 90%, poate sa ceara, in anumite conditii, ca actionarii minoritari sa-i vanda actiunile, in timp ce actionarii minoritari pot cere sell-out-ul numai daca actionarul majoritar detine cel putin 95% din capitalul social). Problematica raporturilor dintre actionarii majoritari absoluti si cei minoritari este foarte delicata, iar daca stam putin si ne uitam in urma, dar nu mai mult de doi ani, ne dam seama ca legea precedenta a avut nevoie, la acest capitol, de trei modificari (s-a ajuns la modificarea modificarii).Dupa parerea mea, asa cum este facuta legea, este putin probabil ca toate neclaritatile referitoare la respectivele doua articole sa fie rezolvate de reglementarile secundare, parere intarita si de opiniile unor profesionisti cu care am stat de vorba pe aceasta tema.