Accesul pe lista de compensate este de fapt o competiție între producătorii de medicamente, iar MS trebuie să analizeze riguros necesitatea includerii produselor unuia sau al altuia pe lista. În luna iunie au fost depuse 167 de dosare, din care 141 pentru medicamente noi și 26 pentru indicații noi.

Dintre acestea, 85% sunt pentru medicamente inovative, 11% pentru combinații, 3% pentru medicamente generice și 1% pentru medicamente biosimilare.

Medicamentele sunt destinate urmatoarelor patologii: 16% cancer, 10% diabet zaharat, 8% HTA, 5% anemii, 4% leucemii și 2% boli psihice.
Ministerul a promis un control mai riguros al decontărilor pentru medicamentele incluse pe listă. "Ultima listă datează din 2008. Ar fi trebuit ca aceasta listă să fie însotita din 2009 de protocoale terapeutice. Din păcate foarte multe protocoale nu au fost implementate. Lista a funcționat haotic, ceea ce a dus la acumularea a aproape 4 miliarde de lei arierate, ca urmare a faptului ca nu s-a înregistrat control asupra modului cum a fost folosita", potrivit ministrului Sănătății, Eugen Nicolăescu.
Care sunt riscurile unei implementări greșite a listei de compensate?
Dacă MS nu are banii necesari, se va crea un deficit similar celui din 2008? Datoria statului față de producători la medicamentele compensate este de 5,6 miliarde de lei, din cauza termenelor de plată care depășesc un an, iar ministerului ar putea să îi lipsească banii necesari actualizării listei.
Vor mai găsi pacienţii medicamentele noi în farmacii, având în vedere amploarea extraordinară a exportului paralel de medicamente, care a ajuns la 40% din piață?
Chiar dacă ar găsi banii necesari sau dacă ar introduce gradual medicamentele pe liste, MS mai are două mari probleme de rezolvat. Prima este legată de ce anume alege să deconteze din banii asiguraţilor. Anul trecut, Institutul Național pentru Sănătate și Excelență Clinică (NICE) a arătat că multe dintre medicamentele aflate acum pe lista de compensate nu ar avea ce să caute acolo, iar un exemplu grăitor sunt produsele cu ginko biloba, a căror eficacitate nu a fost dovedită ştiinţific, dar care costă statul 16,3 milioane de euro anual. Chiar şi după ce MS ar rezolva problema intruşilor din listă, trebuie să țină seama că, din cauza politicii preţului celui mai mic din Europa, noile medicamente vor lua şi ele calea exportului paralel. Doar o cutie din trei  care se importă în România ajunge în farmacie și tot una din trei cutii din farmacie ajunge şi la pacient. Astfel, includerea pe listă trebuie să se facă pe criterii bine stabilite, având în vedere miza uriaşă pentru producători.