IL GIORNALE scrie despre Algeria, care a devenit noua mare putere din Mediterana, datorită Rusiei.
Nordul Africii și Europa Mediteraneană au avut o trezire bruscă pe 20 noiembrie, când mai multe instituții de presă au relatat știrea despre presupusa finalizare a negocierilor dintre Algeria și Rusia pentru cumpărarea unui lot de 14 avioane Su-57, un eveniment despre care se zvonește de peste un an, dar care continuă să nu fie confirmat oficial, scrie Il Giornale.
Achiziționarea acestor avioane de luptă cu roluri multiple 5G ar fi excepțională din mai multe motive, nu numai militare, deoarece ar fi destinată rescrierii geografiei puterii în întreaga Mediterană în favoarea Algeriei, o putere emergentă dotată cu o agendă regională foarte autonomă și cu resursele necesare pentru a o duce la bun sfârșit.
Începând din vara anului trecut, au circulat zvonuri cu privire la existența unei mese de negocieri între Alger și Moscova cu privire la posibila achiziție a celei mai recente bijuterii a industriei de apărare a Rusiei, avionul Su-57. Este vorba despre un avion de luptă 5G cu rol multiplu, fabricat de Suhoi, care are următoarele caracteristici: se bazează pe utilizarea tehnologiei invizibile la radare (stealth), poate atinge viteze hipersonice, poate transporta până la 7.500 kilograme de armament, poate efectua într-o manieră la fel de eficientă manevre de supremație aeriană, de interceptare a țintelor de mici dimensiuni și misiuni de asalt terestru, dar are și un cost unitar de aproximativ o sută de milioane de dolari.
Avionul de luptă Su-57 poate fi definit drept răspunsul rus la celebrul F-35, în lumina performanțelor sale elevate și comparabile, și ar putea să nu fie o coincidență faptul că prima țară din lume care și-a echipat propria aeronautică militară cu acest avion este Algeria. Fosta colonie franceză are o relație de lungă durată cu Moscova, datând din timpul Războiului Rece și din timpul luptei acerbe pentru independența față de Paris, care nu s-a întrerupt niciodată complet ci, dimpotrivă, în ultimii ani a înregistrat un impuls incredibil în cadrul strategiei Kremlinului pentru Africa.
Algeria este primul cumpărător de armament rus pe continentul african (și este al treilea client absolut al industriei de război rusești), din 2001 este legată de Rusia printr-un parteneriat strategic și din 2006, anul în care Vladimir Putin a anulat aproape cinci miliarde de dolari din datoria algeriană de origine sovietică, relațiile centrate istoric pe colaborarea militară au început să se extindă treptat în fiecare sector de importanță strategică: comerț, energie, securitate cibernetică, sănătate.
Vânzarea unui lot de avioane Su-57 la Alger ar echivala cu înarmarea unui colaborator de încredere și de lungă durată, o putere în creștere și care își caută propriul spațiu vital, din punct de vedere geopolitic, care, similar cu Ankara, ar putea fi exploatată foarte bine pentru a submina agenda euro-americană în Mediterană și în Africa.
Algeria deține o importanță strategică pe tabla de șah regională: are o societate extrem de vibrantă, o economie dinamică bazată pe un sector energetic în expansiune, o populație tânără și fertilă care, între 1960 și 2018, a crescut de 4 ori și este gestionată de o conducere politico-militară care, fiind încăpățânată, pregătită și prevăzătoare, ar putea fi utilă Kremlinului la nevoie.
Poziția geografică a Algeriei este, de fapt, potrivită și perfectă pentru desfășurarea unei serii de campanii, atât directe, cât și hibride, împotriva frontului sudic al Alianței Nord Atlantice reprezentate de Franța și de Italia. Haosul post-Gaddafi a transformat Libia în principalul punct de tranzit și punct de plecare din Maghreb pentru imigranții ilegali în drum spre Europa, dar și Algeria ar putea profita de propria geografie pentru a se transforma într-o rută temporară în scop destabilizator.
Totodată, Algeria, având pretenții maritime în sudul Mediteranei, care privesc în mod direct Italia, ar putea fi folosită pentru a exercita presiuni în zonă, care să vizeze o rescriere a frontierelor și, în general, pentru a ataca prestigiul puterilor europene. Vânzarea avioanelor de luptă Su-57 s-ar dovedi funcțională în special pentru a îndeplini acest ultim scop: este, de fapt, o armă a cărei performanțe futuriste are repercusiuni inevitabile din punctul de vedere al puterii de negociere.
În schimb, din punctul de vedere al Algeriei, achiziționarea de Su-57 i-ar permite să se numere printre puterile din Nordul Africii și să reprezinte o amenințare directă pentru un rival istoric, Marocul, care a comandat recent un lot de 25 de avioane F-16 de la Lockheed Martin, a cărei vânzare a fost aprobată oficial în luna august a acestui an.
Pe lângă posibilul boicot al agendei euro-americane în Marea Mediterană, îmbunătățirea parteneriatului cu Alger este fundamentală, din perspectiva Rusiei, dintr-o simplă chestiune de „realpolitik”: este extensia fiziologică a avanpostului libian, este esențială pentru creșterea și consolidarea influenței informale în întregul Maghreb și, nu în ultimul rând, este un cap de pod pentru Sahel, care, la rândul său, este legătura dintre diferitele suflete ale Africii, trăsătura uniunii dintre cele patru puncte cardinale ale continentului, în care se va scrie viitorul omenirii din motive demografice și ale bogăției subsolului.