Până în anul 2030, distribuţia bogăţiei mondiale va arăta cu totul altfel decât o ştim acum, se arată într-un studiu al OCDE, care confirmă că schimbările lumii economice se simt şi în cifrele oficiale.
Astfel, în anul 2000, cele mai bogate 30 de ţări ale lumii (aici fiind incluse şi statele în curs de dezvoltare) deţineau 60% din totalul economiei mondiale. În 2010, această proporţie a scăzut la 51%, iar de acum în 20 de ani va scădea sub jumătate, mai precis la 43%, ceea ce înseamnă că noua ordine economică mondială nu va mai însemna o împărţire a lumii în ţări foarte bogate şi ţări foarte sărace ci va exista o oarecare omogenizare.
Specialiştii de la OCDE spun că transformarea a început odată cu trecerea Chinei de la o economie centralizată la o economie de piaţă, proces care s-a accelerat între anii 2008 şi 2009.
Această transformare are o serie de efecte vizibile: China a luat locul Germaniei şi a devenit cel mai mare exportator al lumii şi, prin parteneriatele sale comerciale, a reuşit să imprime o dezvoltare economică unor state precum Brazilia, Africa de Sud sau India, state pentru care a devenit cel mai mare partener comercial, depăţind Statele Unite sau Europa.
În 2008, câteva state emergente deţineau nu mai puţin de 4200 de miliarde de dolari din rezervele mondiale de schimb, adică de 1,5 ori mai mult decât statele bogate.
OCDE obervă faptul că s-au dezvoltat foarte mult relaţiile comerciale Sud-Sud. Dacă între 1990 şi 2008 comeţul mondial a crescut de 4 ori, între statele din sud acesta a crescut de 10 ori, astfel că în viitor fluxul comercial Sud-Sud ar putea reprezenta un motor economic mondial important.
Căderea comunismului a întins sitemul economic de piaţă în foarte multe state. China, India, statele ex-sovietice şi alte ţări care erau economii închise au eliberat nu mai puţin de 1,5 miliarde de oameni apţi de muncă, ceea ce a permis dezvoltarea unor servicii competitive mai ales din cauza mâinii de lucru ieftine, arată OCDE. Aceşti 1,5 miliarde au devenit consumatori şi au stimulat cererea de materie primă, serivicii sau produse agricole.
Studiul arată faptul că noua geografie economică a lumii va cuprinde 4 tipuri de state: bogate, emergente, aflate în dificultate şi sărace, acesta fiind rezultatul faptului că o mare masă de populaţie a reuşit să iasă de sub pragul critic de un dolar pe zi, în special în India şi China, acesta fiind un semn că prăpastia dintre ţările bogate şi cele sărace se micşorează pe zi ce trece.
