Nu demult, George Soros, un businessman de al cărui nume se leagă mult expresia "Noua Ordine Mondială" spunea că nu Grecia trebuie să fie statul european pentru care să ne îngrijorăm, ci Spania și mai ales Italia.
Mai puțin contează dacă Soros a fost un vizionar sau a făcut declarații în mod interesat. Important e că afirmațiile lui și ale unor economiști renumiți au devenit realitate. Acum nu mai este doar Grecia în centrul unei atenții triste ci și Irlanda și Portugalia și mai ales Spania și Italia.
Lucrurile nu vor mai sta niciodată la fel ca până acum. Și asta nu pentru că o serie de economii relativ mari din Europa au căzut în plasa supraîndatorării, ci pentru că această problemă există și la case mult mai mari: Statele Unite, datorie publică de aproape 100% din PIB, Japonia, peste 200%, chiar Germania, 83% din PIB, (peste nivelul admis de Maastricht).
Deocamdată atenția nu cade foarte mult nici pe Germania, nici pe Japonia, nici chiar pe Statele Unite. Poate și pentru că fiind puteri economice foarte mari, percepția privind solvabilitatea lor este foarte bună.
"Porcii" europeni au reușit totuși să pună puternic în lumina reflectoarelor un mod de funcționare care nu este viabil: traiul pe datorie.
Este mai mult decât evident faptul că lumea financiară și economică nu poate trăi pe un fundament bazat pe datorii. Nu în contextul în care totul este foarte globalizat, iar structura este astfel construită încât tu depinzi de unii și alții depind de tine. Am văzut cu toții ce s-a întâmplat cu leul din cauza zvonurilor privind colapsul Italiei.
Practic, nu există decât două mari variante ale noii ordini: fie lumea se întoarce la un sistem izolat, neglobalizat (puțin probabil), fie va trebui să învețe să trăiască fără datorii.
Un lucru este cert: modelul traiului pe datorii tot mai mari și tot mai greu de acoperit provoacă haos. Și se simte. Ştiu…par idealist. În mod sigur nu există sistem economic fluid în lipsa creditului.
